O logodna si trei intrebari

Chiar daca va urma un foarte interesant si disputat tur secund, cred ca se pot trage citeva concluzii mari in urma alegerilor locale de la 1 iunie. Unele tin de evolutia sistemului politic romanesc, in ansamblul sau, si pot face obiectul unui interes teoretic din partea politologilor. Altele tin de strategia si tactica principalilor actori, iar cei mai avizati critici ai acestor observatii sint, desigur, jurnalistii de specialitate.

Poate pentru ca interesul meu preponderent este cel teoretic, apreciez ca putem vorbi de un eveniment major, care ar putea fi luat in calcul in dezbaterea despre "sfirsitul postcomunismului" in Romania. Oficializarea aliantei intre un partid istoric anticomunist (PNL) si partidul-succesor al PCR (este vorba de PSD) marcheaza depasirea sau atenuarea unui clivaj major al societatii romanesti, dupa decembrie 1989. Succesiunea PCR-PSD nu este oficiala si nu are in vedere factori ideologici, ci faptul ca antecesorii PSD au valorificat resursele de putere existente in esaloanele medii si inferioare ale administratiei si economiei vechiului sistem comunist.

S-ar putea obiecta ca nu exista intelegere scrisa; ca o forma neinstitutionalizata de cooperare functiona din 2005 sau macar de la inceputul lui 2007; ca ar trebui sa asteptam verdictul electoratelor PNL si PSD, care ar putea respinge acest proiect la alegerile generale, cind se va vota mai "ideologic". Insa niciuna dintre aceste obiectii nu inlatura, in opinia mea, semnificatia noua si coplesitoare a deciziei celor doua partide: relatiile dintre ele vor depasi vechea falie a politicii romanesti de dupa 1989: anticomunisti versus succesori ai PCR. Probabil ca PNL si PSD vor ramine divizate pe tema proprietatii private si retrocedarilor, a memoriei, a fiscalitatii etc., insa ceea ce primeaza este existenta unui inamic comun.

Nu afirm, pe aceasta cale, ca am ajuns la finalul transant al unei etape, ci doar ca – alaturi de alti factori mai mult sau mai putin clarificati precum dosarele Securitatii sau proprietatea – scindarea politica juca un rol esential.

Daca doresc sa inregistreze si beneficiile, nu doar costurile acestei logodne, PNL si PSD vor fi nevoite sa puna in evidenta compatibilitatea lor programatica ("pozitiva"), pentru a convinge alegatorii ca vor putea oferi o guvernare stabila. Daca asa se va intimpla, va fi intarita concluzia ca scindarea anticomunisti-succesori, ca principala linie de conflict in politica romaneasca, si-a pierdut din relevanta in detrimentul "politicii normale". Adica una dominata strict de lupta pentru putere si functii, in care argumentele ideologice conteaza, dar nu mai exista mari si dureroase incompatibilitati; in care circuitul banilor nu mai depinde exclusiv de sigle si drapele; in care viitorul conteaza mult mai mult decit trecutul, iar trecutul apropiat il domina pe cel indepartat.

Aceasta este, cred eu, noutatea asteptata si anuntata a alegerilor locale din 2008. De altfel, incompatibilitatea cu PSD nu mai este clamata nici de catre PDL, un partid ce contine el insusi un virf si un esalon secund de "succesori". Aliantele par a fi dictate mai degraba de factori de suprafata, cum ar fi compatibilitatile si incompatibilitatile personale, ceea ce intareste argumentul ca ne indreptam spre "politica normala".

Raminind la capitolul elementelor de suprafata, dar nu lipsite de importanta, mai pot fi amintite citeva. Romania pare impartita in seniorii locale si regionale, proces care va fi accentuat de votul uninominal pentru legislative – acest proces ar putea incepe sa opereze in viitor, pe masura ce se va consolida, ca un veritabil factor de adincime. Utilizind resurse venite (de regula, preferential) de la centru, seniorii isi pot mobiliza electoratul in serviciul partidelor lor, dar o fac si o vor face cu un aplomb pe care ei insisi il hotarasc: puternic – pentru votul tot mai putin politic de la consiliile judetene, de unde vin multi bani; putin – pentru un vot (pentru ei) nesemnificativ, precum europarlamentarele din toamna trecuta (si de anul viitor!); deloc – pentru cauze nepopulare, precum suspendarea presedintelui. Combinatia intre curtarea electoratului si controlul strict exercitat de seniori (mai ales la sate), punctata pe alocuri de intimidare si mita, s-a dovedit mai puternica decit locomotive precum Basescu, Iliescu sau altele, mai mici.

Inchei prin formularea unor intrebari directe (tot teoretice, pina la urma) la care ar putea dori sa-si raspunda cele trei mari partide. In locul mesajului aproape in totalitate negativ de la nivel national, n-ar fi fost mai bine pentru PDL si pentru candidatii sai la locale sa explice alegatorilor cum va ajunge PDL la guvernare si ce ar vrea sa faca? Chiar crede PNL ca postura de partener secund intr-o viitoare guvernare dominata de PSD este sigura si – daca se va concretiza – va fi una placuta? In fine, cit de linistit priveste PSD posibila dezvoltare a sudului si estului tarii, in conditiile in care – exceptind zonele cu enclave de populatie dependenta sau individualitatile eroice de gen Oprescu sau Mazare – dezvoltarea economica pare sa se coreleze strins cu disparitia PSD ca forta politica majora?

Publicitate și alte recomandări video