O victorie care a invrajbit

Pina a fi nominalizat prim-ministru, in urma victoriei aliantei DA la alegerile parlamentare si a lui Traian Basescu la presedintie, Calin Popescu Tariceanu era o figura mai curind palida pe scena politica. In tinerete a avut un puseu de personalitate, alaturi de alti tineri rebeli, despartindu-se zgomotos de batrinii liberali ai lui Cimpeanu, cel pe drept compromis de tertipurile lui politicianiste invatate de la maestrul Guta Tatarascu, pentru a intemeia efemerul PL 93. Parea mai degraba modest intelectual si placid, dar guvernarea va scoate la iveala abilitati nebanuite.

Alianta DA fusese asistata, inca de la nastere, de o cohorta de vraci, care aminteau de emulatia pro CDR. Ca si atunci, noua alianta a cistigat pe votul negativ al unui electorat ce n-a disperat sa creada ca lucrurile se mai pot indrepta in tara noastra. Cu o echipa liberalo-pedista, plus "solutia imorala" (PC), premierul a inceput in forta, decretind, chiar din prima zi a guvernarii, taxa unica de 16%. Era o masura ultra-liberala, menita sa-i imbogateasca pe cei putini, dar sa relanseze investitiile. Dupa 5 ani de crestere economica, realizata prin masurile guvernelor Isarescu si Nastase, Tariceanu si-a putut permite sa aplice filosofia liberala, fara o rezistenta semnificativa, nici politica, nici sociala. Pesedistii isi lingeau ranile si erau buimaciti ca urmare a dublului esec din alegeri, vazindu-se pentru prima data in istoria lor ascendenta umiliti si marginalizati. Deruta era atit de profunda, incit i-a derutat pe mai toti liderii, care nu au inteles ca tot batrinul Iliescu le este baci. L-au preferat, la finele unui congres de pomina, pe neexperimentatul si labilul Mircea Geoana.

Dupa bunele auspicii ale inceputului, premierul Tariceanu a devenit tot mai ezitant si mai nepregatit sa faca fata presiunilor lui Traian Basescu. Presedintele visa la o guvernare lunga si negociase o fuziune pedisto-liberala, pentru a evita capcanele in care s-a impotmolit CDR-ul si a elimina "solutia imorala" (PC). Tariceanu a inceput sa tergiverseze demisia promisa, menita sa dea curs vointei presedintelui de a organiza alegeri anticipate (solutia Ciorbea, ratata de taranisti in 1997, cind cu santajul pedist, daca va mai amintiti) si pretextind diverse alte prioritati (precum dezastruoasele inundatii din vara lui 2005, devenind surd la cintecul presedintelui si la presiunile pedistilor. PNL s-a mobilizat exemplar, sustinindu-l neconditionat in rezistenta sa. Disperat, presedintele a scos-o la inaintare pe sefa Cancelariei, Elena Udrea, care arata tarii, in direct si la ora de virf, faimosul biletel roz prin care premierul ii cerea presedintelui clementa pentru prietenul miliardar Dinu Patriciu. Presedintele a facut un gest la limita demnitatii, aratind ca nu mai crede-n lacrimi (trecut-au vremurile cind un suvoi de lacrimi dirijate se metamorfozau in voturile unui popor blind si sentimental) si nu e dispus sa cedeze nimic din planul lui. Niciodata politica romaneasca nu coborise stacheta atit de jos. Intr-o tara crescuta in cultul valorilor etice si morale, un asemenea gest te-ar fi descalificat.

Premierul s-a baricadat la Palatul Victoria, i-a intors definitiv spatele presedintelui, iar guvernarea a mers mai departe, in raspar cu Basescu si PD-ul, exclus de la guvernare. In 2007, liberalilor li s-a casunat sa se razbune, inspirati, se pare, de neinspiratul Dan Voiculescu, provocind demiterea presedintelui, pentru incalcarea repetata a literei si spiritului Constitutiei. Premierul recidiva, pe urmele lui Adrian Nastase, marturisind cit de mult poti gresi atunci cind ignori inteligenta adversarului. Presedintele a mobilizat intreaga suflare pedista, inoculindu-i apelul imperativ: "ori invingem, ori murim!". si au invins. Traian Basescu s-a intors triumfal la Cotroceni, in vreme ce premierul a fost obligat sa negocieze ocult sprijinul parlamentar al PSD-ului, caruia i-a cedat pe toate planurile, dar mai ales la cel al afacerilor cu statul. Adica exact ce aveau nevoie pesedistii pentru a supravietui in vremurile de restriste ale degraba varsatorului de singe Traian Basescu.

Premierul si-a descoperit nebanuite resurse, rezistind pina la finele mandatului. S-au consumat scene penibile in batalia cu garda jos dusa impotriva presedintelui, fapt ce a pus serios in cumpana functionalitatea institutiilor statului. Constitutia se dovedea din nou precara in fata ambitiilor nemasurate ale politicienilor dimboviteni.

Valorificind o crestere economica semnificativa, e drept, fundamentata mai ales pe consum, dar si un context international favorabil – plus efectele benefice ale intrarii Romaniei in UE, la 1 ianuarie 2007, fapt ce a deschis portile pietei muncii europene pentru citeva milioane de romani, ai caror bani urmau sa se intoarca in curind in tara -, premierul si-a permis sa se manifeste ca un belfer, dind cu bani in stinga si-n dreapta, la fel de discretionar ca si Nastase, marind pensii si salarii, dar ignorind total ca din America se apropia valul ucigator al crizei. Premierul a asimilat prea lejer ideea ca deficitul bugetar nu e un impediment in vremurile bune, permitindu-si o veritabila risipa de resurse financiare, care i-a adus popularitate, fara a-l absolvi insa de responsabilitate. Lipsa oricarui spirit de prevedere avea sa ne coste pe toti. Vom intra curind intr-o lunga criza economica, total nepregatiti si cu visteria goala. Putina curiozitate intelectuala si un dram de intelepciune il vor fi ajutat sa inteleaga cum a gestionat Polonia precriza si cum a reusit sa evite capcanele. Momentul adevarului a fost votarea intr-o veselie a cresterii spectaculoase a salariilor din invatamint. S-au tinut discursuri emotionante, au curs lacrimi de bucurie. Presedintele nu a ratat ocazia razbunarii, solicitind premierului punerea in aplicare a legii, desi cunostea adevarul cu privire la lipsa resurselor, iar din toata aceasta insailare caragialesca a ramas tristetea unei rafuieli politicianiste, minus cistigurile corpului didactic. Criza era ante portas, iar premierul nu o mai putea fenta. Se incheie astfel o guvernare cu unele realizari, dar cu prea mult cintec si cu nelipsite invataminte. Dar sta cineva sa le decripteze intelesul?

Publicitate și alte recomandări video