Patriotul de serviciu si imaginea Romaniei

In vara asta, o prietena a gazduit pentru o saptamina trei americani: o mama cu copiii ei. Mama, o femeie cu un nivel de instructie mediu, care nu stia mai nimic despre Romania, s-a dus, inainte de a veni la noi, la biblioteca din oraselul ei american ca sa se informeze cit de cit asupra tarii noastre. Din cele vreo trei albume pe care le-a gasit, a ramas cu impresia ca romanii si romancele sint toti niste oameni grasi si frumosi, care danseaza toata ziua imbracati in costume cu fuste largi, colorate si cu basmale pe cap – femeile – si in itari, bunda si cusma – barbatii. Si ca toti locuiesc in case de chirpici ori lemn, cu broderii asijderea, altminteri minunate. Mai departe nu stiu pina unde a mers imaginatia ei, poate la cimpul verde unde pastem cu totii oi si capre, cintind din caval.
Imi imaginez socul cultural al bietei femei – marturisit de ea gazdei sale -, cind a vazut ca prietena mea e slaba, se imbraca mai cu seama in blugi, e doctoranda si, doamne iarta-ma, a mai fost si la Paris si Viena! Si, colac peste pupaza, ca locuieste intr-un apartament cu apa curenta, biblioteca, televizor si computer, ca maninca si ea cu furculita si ca nu are prin debara nici o oaie! Sa ma mai gindesc ce-o fi trecut prin mintea americancei noastre cind i-a vazut pe oamenii de pe strada, si slabi, si grasi, si cu ochi negri, si cu ochi albastri, si veseli, si tristi, si fara itari ori opinci, si calatorind in tramvaie si masini, ca tot americanul sau ca tot europeanul? Nu ma mai gindesc. Ii las sa se gindeasca pe culturnicii de pe vremea comunismului, care vor fi facut albumele cu pricina, din care strainul isi face si acum despre Romania o imagine atit de deformata. Pentru ca numai ei puteau cloci asemenea „opere de arta”. Numai ei puteau fi atit de rudimentari incit sa nu stie cit de mult rau sint in stare sa faca Romaniei asemenea imagini…
Insa eu ma tem ca specia de culturnic amintita mai sus nu a murit. Sint convinsa ca pe la ministere, prin redactii de reviste, prin studiouri radio si TV ori pe la cine stie ce alte foruri mai sint unii care ignora faptul ca avem nevoie, ca popor iesit atitea decenii „din istorie”, sa oferim celor care nu ne cunosc – motiv pentru care, intr-un fel, se si tem de noi – o imagine a normalitatii. Fiindca numai normalitatea nu sperie, asta stie oricine; nu si patriotul de serviciu, de ieri, de azi si de totdeauna.
Iata un paradox care m-a pus mereu pe ginduri: detinatorii adevarului in ceea ce priveste „dragostea de tara” au facut dintotdeauna rau Romaniei, cu toate bunele lor intentii. (Care va sa zica vorba „drumul spre iad e pavat cu bune intentii” e adevarata.) Patriotii de serviciu, fie ei PRM-isti, becalisti, pesedisti etc., – adica toti cei care se bat cu pumnul in piept cu acest sentiment si folosesc o logoree „inaltatoare” -, fac rau tarii tocmai pentru ca scot in fata numai oamenii si lucrurile despre care cred ei ca „dau bine” in afara. Pentru ei, butada unui Poitevin, scriitor francez de prin sec. XVIII, „imi iubesc tara criticind-o”, ar suna ca o bazaconie. Fiindca ei cred ca isi iubesc tara daca promoveaza oameni care o lauda zi si noapte ori ascund realitatile, punind in circulatie imagini in care romanul e doar vesel, cinta si danseaza. Patriotul de serviciu creeaza o Romanie dupa chipul si asemanarea lui: semianalfabeta – daca el e semianalfabet; mincinoasa – daca el e mincinos, mediocra – daca el e mediocru; pascind oi si capre daca el a fost avansat pe postul de impresar al Romaniei direct de la oi si capre etc. Adica o imagine unilaterala. Lucru cu atit mai de neinteles daca ne gindim la patriotul de serviciu de pe vremea lui Nicolae Ceausescu, cel care vorbea de o Romanie multilaterala!

Publicitate și alte recomandări video