Sase a sasea saizeci si sase

In momentul in care scriu aceste rinduri, pe dealul de la Patriarhie, un grup de crestini protesteaza cu elocventa inspirata, prin agitare de cruci, patrafire si icoane, in contra noilor carti de identitate si a altora. Zisele carti de identitate ar contine nu numai satanicul numar 666 (numarul Fiarei din Apocalipsa, vazut de unii si pe bancnote), dar, printr-o hotarire generala europeana, si oarece "date biometrice" ale posesorului. De-o pilda: amprentele. De-o pilda: compozitia chimica a unghiilor si cartilagiilor, culoarea ficatului si a splinei, lungimea exacta a intestinului gros etc. etc. Se intelege, as mai putea oferi in acest sumar articol o sumedenie de pilde strigatoare la cer. Pentru ceea ce vreau sa argumentez, e suficient. Mai e nevoie sa precizez? Protestul mi se pare, neindoielnic, bine intentionat si cinstit… Numarul Fiarei aduce, de regula, ghinion la examene, in timp ce "datele biometrice" tin de insasi zestrea intimitatii noastre, primita in clipa Facerii. Nu putem permite guvernantilor ca toate aceste lucruri foarte fine sa intre in "bazele de date" ale unor servicii mai mult sau mai putin "secrete".

Colac peste pupaza: nu demult s-a hotarit ca si sms-urile sau e-mail-urile sa fie stocate intr-o memorie incapatoare de calculator, vreme de sase luni, sase saptamini si sase zile (din nou fatidicul 666). Hotarirea, mi se pare, a fost luata intr-o zi de marti si a fost data publicitatii la orele 13 trecute fix. Guvernul "liber-pansist" (in linia lui Ion Iliescu) vrea sa intre, cum vedem, cu bocancii pina in strafundul sufletelor noastre si sa ne controleze strict metabolismul, arderile si digestia.

Din cite stiu, aceste decizii nesabuite au fost intimpinate pretutindeni de un val unanim de reprosuri. Nu mai departe decit in Regatul Unit, zilele trecute, dupa cum imi relata un amic de pe Tamisa, problema noilor "carti de identitate" a iscat o emotie grozava. S-a vorbit de discriminare, intrucit numai noii sositi in Marea Britanie vor fi obligati, deocamdata, sa ofere autoritatilor "datele biometrice", strict confidentiale, la o adica. Cu acest prilej, a fost invocata si figura tutelara a lui "Big Brother", personajul atroce al lui Orwell. Concluzia fatala a tuturor analizelor a fost ca Regatul Unit, dar si intreaga Europa, dar si Statele Unite, dar si Antarctica sau Oceania, se indreapta in chip necesar si accelerat catre un nou, inedit totalitarism. Voi numi acest totalitarism "informatic".

Intorcindu-ma pe dealul Patriarhiei si alaturindu-ma (la modul telepatic) sutelor de crestini ingrijorati, voi spune ca proiectul guvernantilor de a asocia cifra 666 cu "fisa" noastra de identitate nu e strain, desigur, de refuzul "patronilor" Uniunii Europene, al "parintilor ei fondatori", de a asocia europenismul cu religia. In pofida avertismentelor si bulelor papale (ori patriarhale), ei au tinut mortis ca Uniunea sa primeasca o definitie pur seculara si rationalista, in traditia abominabila a Iluminismului francez si a ginditorilor atei, de soiul lui Voltaire. Ca veni vorba: ati privit vreodata cu atentie craniul din tabloul lui Dali? Sub chipul viclean al filosofului necredincios se intrezaresc lamurit trasaturile Satanei… Daca-mi aduc bine aminte, pina si eruditul literat Dan Brown, in "Codul lui Da Vinci", a semnalat, intr-o nota de subsol, analogia.

Sa nu obiectati ca e vorba de o simpla potriveala, de o neintelegere benigna, care nu merita efortul de a escalada sfinta tarina a Patriarhiei. Ca exista in cartile mai voluminoase si pagina 666. Noi nu mai credem de mult in puterea contingentelor. Si pe buna dreptate. In cuprinsul universului vizibil si inteligibil, nimic (dar nimic!) nu e intimplator. Sa nu spuneti ca prezumatul control al corespondentei si convorbirilor telefonice vine doar din obsesia terorismului. Si, mai ales, sa nu vedeti in protestul crestinilor o simpla gratuitate, care aminteste de cunoscutul proverb al babei care se piaptana pe timp de razboi. Baba se piaptana si pe timp de pace, fiindca, pur si simplu, e o mare cocheta (precum caracterizarea unui defunct avocat, in ferparul intocmit de familia indoliata).

Sigur, va spune un cititor mai sceptic, protestul e util in cauzele cu adevarat importante (si rezolvabile). N-are rost sa faci demonstratii in chestiuni minore sau insolubile. Nimanui nu-i trece prin minte sa conteste la Patriarhie suma unghiurilor unui triunghi sau tabelul lui Mendeleev. Nu deranjeaza pe nimeni ca intr-un pantof spart apa intra si dintr-o sticla sparta apa iese. E vorba, probabil, de un mister metafizic. Din cite imi amintesc, n-a cricnit nimeni in 6 iunie 1966. A merge cu jalba in protap (la Prefectura sau la Patriarhie), la orice ora din zi si din noapte, nu duce decit la bagatelizarea cauzei si la trecerea in deriziune a protestului. Ce credeti, frati crestini?

Publicitate și alte recomandări video