Scoala care oboseste

„Scoala este plictisitoare si neinteresanta, orarul elevilor este prea incarcat, profesorii sint slab pregatiti si nici nu pot fi dati cu usurinta afara din sistem". Acestea sint citeva din ideile pe care le aflam din gura unor „lideri de opinie", indignati de starea invatamintului romanesc. Dupa parerea lor, scoala este scumpa, proasta, profesorii sint adevarati paraziti ai bugetului, in timp ce bietii copii sint torturati cu lucruri inutile, nu-si pot afirma si dezvolta personalitatea, li se ucide zi de zi copilaria. Aceiasi ginditori considera ca lucrurile ar putea fi rapid indreptate daca si in invatamint ar dudui somajul, iar copiii ar studia numai ceea ce ii intereseaza si ar veni la scoala cu placere, stari de lucruri ce ar duce, inevitabil, nu-i asa?, la performanta pe toate nivelurile, de la scoala primara pina la colegii, scoli de arte si meserii sau licee tehnologice. Un elev, oricit de „rau" ar fi, daca ar gasi ceva interesant in ceea ce spune profesorul, ar sta cuminte in clasa si si-ar respecta dascalul. Mai putine ore, mai putin efort, mai multa libertate si miracolul educational se va produce peste noapte.

Reforma, calitatea in invatamint sint cuvinte de ordine, rostite tot timpul. Ciudat este faptul ca modalitatile folosite pentru atingerea unor stari dezirabile au garantat, in mod oarecum pervers pina in prezent, obtinerea unor efecte contrare. Aproape ca nu este zi in care sa nu se adopte tot felul de masuri si sa se realizeze tot felul de experimente, care de care mai „revolutionare", fara ca efectele benefice sa le constate cineva. Dimpotriva! O tinem tot intr-o reforma de doua decenii, dar rezultatele nu se vad ori nu sint cele dorite. Daca Trotki propovaduia, pe vremuri, revolutia continua, la noi se practica reforma permanenta sub deviza: „nici un an fara schimbari majore!". In fapt, reformele de pina acum nu au fost decit un nesfirsit sir de masuri birocratice, cu efecte dintre cele mai paguboase. Pina si in materie de bombardament se merge astazi pe ideea „loviturilor chirurgicale", in vreme ce la noi,    intr-un domeniu atit de sensibil ca educatia, se opereaza brusc si radical, fara a se avea in vedere consecintele. Astfel, se considera ca reducerea continua a numarului de ore din planurile-cadru ar fi o solutie pentru cresterea calitatii si eficientei sistemului de invatamint. Sa vedem efectele si abia apoi vom lauda aceasta masura. Iar daca efectele vor fi altele, parca vedem ca de vina vor fi tot profesorii. O alta solutie-miracol, devenita intre timp dogma, este descentralizarea. Se pleaca de la premisa ca simpla ei aplicare ar determina cele mai bune rezultate imaginabile. Se repeta mereu ca lucrurile ar merge prost fiindca nu s-a aplicat descentralizarea si invatamintul nu este inca „arondat" unor „structuri" autohtone formate din primari, consilieri, afaceristi etc. Nu se vede insa ca proiectul „pur si dur" al descentralizarii, proiect care se doreste a fi aplicat la noi, este identic cu varianta radicala aplicata in Ungaria. Aceasta varianta a avut consecinte dezastruoase acolo, incit vecinii nostri au renuntat repede la ea. Ca si altadata, ceea ce au aruncat altii este numai bun de aplicat pe plaiurile mioritice, sperindu-se ca efectele vor fi cu totul altele, vecine cu miracolul.

Alte cauze pentru care scoala este vazuta ca plictisitoare si obositoare sint legate de inutilitatea unor discipline si supraincarcarea programelor scolare, dar si a programului elevilor. Supraincarcarea ar merge mina in mina cu inutilitatea. Daca este asa, de ce nu se rezolva problema de la sursa, adica de la programe, pentru ca – se cunoaste acest lucru – nu profesorii inventeaza lucrurile obositoare si inutile pe care le predau?! Aceasta s-a si solicitat vara trecuta in materie de istorie, insa responsabilii din minister au aratat ca aici lucrurile sint in ordine, ca in programe competentele si valorile sint perfect adaptate celor europene (era si normal, atita vreme cit ele sint transpuse „ad-litteram" dupa cele utilizate in Uniunea Europeana!). Insa problemele apar cind este vorba despre continuturi. S-a inteles de catre obstea profesorala ca, multa vreme de acum incolo, nu mai avem ce competente si valori inventa. Insa competentele se realizeaza prin continuturi, iar a condensa un numar imens de teme intr-o ora pe saptamina (cum se intimpla la clasele IX-X) sau a merge in zig-zag printr-o istorie a romanilor cu o tematica mai concentrata decit materia gaurilor negre din Univers reprezinta o garantie a esecului scolar. Ce sa mai spunem despre faptul ca la aceeasi istorie a romanilor tematica a fost selectata intr-o maniera netransparenta (ca sa folosim un termen blind), alternind teme dintre cele mai diverse, logica unui asemenea puzzle fiind, probabil, misterioasa si pentru autori. Daca in scoala romaneasca sint predate prea multe lucruri, prea grele, iar unele perfect inutile, care surmeneaza tinerele generatii, meritul este, in primul rind, al „fabricantilor de programe" de la Consiliul National pentru Curriculum.

Publicitate și alte recomandări video