Doua povesti mici pentru cei mici

* Povestea catelusului Zdreanta

Il cunoasteti voi pe Zdreanta? Cu ani in urma, el nu se numea asa, nu purta nici un nume, nici Zdreanta, nici Grivei, Azor sau Rex, nici macar Labus! Avea doar parul cret si iubea mult copiii (mai ales pe cei mici), deci n-ar fi putut suporta sa stie ca acestia traiesc in minciuna, din cauza parintilor si a invatatorilor. Nu s-ar fi putut impaca in viata lui cu gindul ca micutii invata la gradinita si la scoala lucruri neadevarate, cum ar fi poezia "Catelus cu parul cret". In numele adevarului, el a inceput sa fure rate din cotet; cu ele in gura se plimba pe strada, in vazul lumii, jurindu-se ca nu fura. Asa, incetul cu incetul, micutii au capatat convingerea ca poezia invatata de ei reflecta realitatea, asadar au capatat mai multa incredere in oameni, in parintii, in educatorii si in invatatorii lor.

Dupa cum spuneam, ciinele nostru avea parul cret; in plus, el avea si ochii de faianta. Mai exact, avea un ochi de faianta si unul din gresie portelanata, de trafic intens, pentru exterior: va dati seama ce mare lucru putea sa vada bietul ciine cu asemenea ochi! Asa se face ca, intr-o noapte cu nori, el a gresit cotetul. Adica, in loc sa intre in cotetul cu rate, de unde trebuia sa fure un exemplar, a nimerit la vecinul de alaturi, care n-avea cotet cu rate, ci stina cu oi. Am uitat sa va spunem ca nici cu mirosul nu statea prea bine ciinele nostru (adica, de mirosit, mirosea de la o posta, putea a gunoi de trasnea, simtul olfactiv ii disparuse!). De-aia nu si-a dat seama ca, in loc sa fure o rata din cotet, a furat o oaie din stina. Cum se indeparta el asa, cu ovina in gura, a iesit din casa proprietarul oii, care a inceput sa strige: "Bai, zdreanta! Hahalero! Etc!".

Ei, bine, de atunci i se trage numele de Zdreanta ciinelui din povestea noastra. Totusi, unii copii invata la gradinita si poezia "Il cunoasteti voi pe Hahalera, cel cu ochii cit o scrumiera?". Dar sint putini…

* Povestea lui Tom Degetel

Nici azi nu se stie de ce micul Tom Degetel era atit de mic, cit un degetel; daca ar fi fost cit un cartof, i s-ar fi spus Tom Cartof, iar daca ar fi fost cit o gladiola, ar fi fost cunoscut sub numele de Tom Gladiola. Unii zic ca ar fi fost atit de mic, cit un degetel, de la radiatii, dar asta n-are importanta: cert este ca, de-a lungul vietii, Tom Degetel a avut si de suferit, dar si de cistigat. Moasa care l-a adus pe lume i l-a aratat lui taica-sau; omul (de statura normala) a crezut ca femeia ii face semne porcoase cu un deget ridicat si a pocnit-o. Mai incolo, la scoala, colegii au ris de el, ca nu putea bate mingea, in pauze, apoi l-au invidiat: fiind mic, intra nevazut, dupa ore, in cancelarie, sa motiveze absentele, sau in vestiarul fetelor, cind se schimbau pentru orele de sport.

Viata lui Tom Degetel a devenit infloritoare de cind a intrat in politica! S-a dovedit a fi un membru de partid nepretuit: la fiecare alegeri era legat cu ata si virit, fara sa observe nimeni, in urne, unde anula buletinele de vot ale adversarilor. Efortul sau a schimbat guverne si a aruncat partide in zona uitata a istoriei, dar rasplata n-a fost pe masura serviciilor: in ciuda dimensiunii, micului Tom nu i s-a gasit nici un loc eligibil. Avea, ce-i drept, vile si case de vacanta de papusi, in garajele carora luceau masinute telecomandate, avea aeromodele si navomodele de lux, dar se simtea singur, izolat si discriminat.

Intr-o zi, la Parlament, a iesit din buzunarul colegului in grija caruia fusese dat, a intrat in parul unei doamne din alt partid si a inceput sa-i sopteasca la ureche. Nu stim ce i-a soptit, dar a doua zi toata presa a publicat niste stenograme de-a dreptul scandaloase. Dupa inca o zi, toate partidele si-au adus in sediile lor pisici. Tot de atunci nu se mai stie nimic despre Tom Degetel…

Publicitate și alte recomandări video