Caută 
7 MIN
Se spune ca biserica este casa lui Dumnezeu, locul de intilnire cu divinitatea si ca este de datoria noastra sa ajutam la constructia ei. Asa s-a gindit si Maranda Stefanescu, o batrina in virsta de 93 de ani, din Roman, cind s-a gindit sa dea o mina de ajutor la constructia Bisericii "Sfintul Vasile" din Roman, situata intre Spitalul Municipal de Urgenta Roman si Corpul B al Colegiului National "Roman-Voda.
Bunica Maranda si-a propus sa-si implineasca un vis, nu pentru ca intilnirea cu Dumnezeu ar fi foarte aproape, ci pentru ca numele ei va fi pomenit in biserica atit timp cit lacasul de cult va rezista. Numai ca actul de binefacere al batrinei, intilnirea ei cu un slujitor al Bisericii si consecintele nebanuite ale acestora dovedesc, inca o data, cit de incurcate sint caile Domnului…
Vis monahal, inca din adolescenta
Nu stie nimeni ce resorturi religioase au actionat in sufletul de adolescenta al Marandei ori cu cita evlavie si-a indreptat fata rugaciunile catre Dumnezeu, cert este ca legatura cu El a devenit de nestramutat.
"Mi-am dorit foarte mult sa intru la manastire, dar parintii s-au opus. Pina la urma, au facut impotriva vointei mele si m-au casatorit. Nu am fost prea fericiti impreuna. Am descoperit, intr-o zi, ca nu pot sa am copii. Sotul meu nu s-a impacat cu gindul si, timp de un an de zile, am stat chiar despartiti. Pina la urma ne-am impacat, dar, nu peste mult timp, moartea a fost cea care ne-a despartit", spune batrina.
De 50 de ani, bunica Smaranda este singura si, dupa spusele ei, nu a mai "intrat" in vorba cu nimeni. "Am trait mai ceva ca o calugarita", marturiseste, cu mindrie, batrina.
O garsoniera, donatie pentru biserica
Anii s-au adunat si, intr-o zi, Smaranda – ramasa singura si fara nici un sprijin – s-a hotarit ca este timpul sa faca o "schimbare". In interesul ei, dar si al celor care se vor bucura de "averea" ei: o garsoniera si un loc de veci. Pentru inceput, Maranda a facut act de vinzare-cumparare cu clauza, in care era inscris nu doar respectul si consideratia cuvenite, ci si grija pina la moarte si dupa, din partea celor pe mina cui va ajunge. Doar ca bunica Maranda a facut si a desfacut actele de vinzare-cumparare si testamentul de vreo patru ori. Neincrederea si, asa cum spune ea, "lucrul rau", au fost singurele motive. "Am stricat actele facute pentru ca rudele viitorilor proprietari m-au atentionat ca acestia pleaca, imediat dupa ce facem actele, in strainatate. Si, atunci, mi-am pus intrebarea: de mine cine are grija?", spune batrina.
Atunci, gindul bunicii Maranda s-a indreptat, pentru a cita oara?, catre biserica. Cum 500 de metri mai sus de blocul in care locuia Maranda se construia Biserica "Sfintul Vasile", batrina s-a dus la preotul Ioan Antoci, care conducea lucrarile de executie ale bisericii, sa faca un act de donatie bisericii. "Am vazut ca, de 2-3 ani, preotul Antoci se chinuie sa faca biserica si m-am gindit sa-i dau o mina de ajutor. Nu vroiam sa dau garsoniera vecinilor, care, de ani de zile, sperau sa o ia pe gratis. Mi-au facut vraji si farmece, dar tot nu au putut sa mi-o ia. Mi-au astupat cosul de la soba, dar tot nu m-au speriat", povesteste batrina.
Discutia cu preotul Ioan Antoci pare sa fi fost decisiva, iar visul bunicii Maranda de a trai intr-o manastire incepea sa prinda contur. Surprins de propunerea batrinei, preotul Ioan Antoci a ajutat-o sI i-a gasit un loc intr-o manastire. "Am fost impresionat de gestul batrinei de a ne dona garsoniera, pentru ca, din banii obtinuti prin vinzarea acesteia, sa putem continua lucrarile la biserica. In zilele noastre, nu te intilnesti prea des cu astfel de situatii… Nu aveam de unde sa stiu urmarile acestui gest facut benevol, fara nici un fel de constringere din partea cuiva. I-am spus, chiar, sa-si ia un timp de gindire, pentru ca am vrut sa am siguranta ca nu este un gest luat sub impulsul momentului", isi aminteste preotul Antoci.
Preotul Antoci a vorbit cu parintele Iustin Parvu, de la Manastirea "Petru Voda", din comuna Poiana Teiului, pentru a-i gasi Marandei un loc in azilul de batrini care functioneaza pe linga aceasta manastire. Femeia a acceptat si a facut un act de donatie pe numele bisericii "Sfintul Vasile" din Roman si un testament. In testamentul incheiat la 22 mai 2008 se stipuleaza ca, la incetarea din viata a batrinei, Biserica "Sfintul Vasile" din Roman, reprezentata de preotul Ioan Antoci, va stapini – pe linga garsoniera primita prin donatie de la batrina – si locul de inhumare al acesteia, din Cimitirul "Eternitatea" Roman. Tot in testament, bunica Maranda isi exprima dorinta sa fie inmormintata la manastirea care avea sa o adopte.
Viata acra, la manastire
Intre timp, preotul Ioan Antoci a facut toate demersurile pentru ca Maranda Stefanescu sa fie internata in azilul de la Petru-Voda, inclusiv ca sa-si primeasca drepturile banesti acolo. Preotul Ioan Antoci a vizitat-o periodic pe batrina, careia, pentru inceput, i-a placut la manastire. Se pare, totusi, ca nu chemarea credintei a fost mai puternica sau poate ca viata monahala a fost departe de cunostinta batrinei. Internata, timp de sase luni – de la Paste pina la 1 decembrie – la azilul din Petru-Voda, bunica Maranda nu s-a putut adapta la rigorile impuse in manastire, nici la traiul in comun cu celelalte femei din azil.
"Azilul in care am stat era plin numai cu bolnave care au luptat contra lui Dumnezeu si care slujeau Diavolului. Sint oamenii lui Stalin si ai lui Ceausescu. Eu nu sint comunista, sint liberala. Sint femei mai bolnave decit mine, mergeau in scaune de fier. N-am vorbit cu nici o bolnava, pentru ca erau rele. Ma pirau la maici ca nu le las sa-si faca rugaciunea. Aveau canoane grele de facut. Citeau rugaciuni zi si noapte. Nici maicile nu ma iubeau prea tare, mai cu seama de cind le-am spus ca am fost chiabura, ca am avut doua case in Galati. Nici mincarea nu era buna la manastire. Era sarata si acra. Nu puteam sa o maninc. Apa calda o dadeau numai pe timpul noptii, cind eu dormeam. Nu puteam nici sa dau un telefon. Ne ascultau telefoanele, le era frica sa nu critici viata de la manastire. Maicile nu stiu sa se poarte. Una a fost chiar violenta cu mine. M-a lovit pentru ca am vrut sa-i arat ca nu stie sa aseze o masa", povesteste bunica Maranda.
Experienta traita in manastire a facut-o sa nu-si mai doreasca sa ajunga vreodata nici macar prin apropierea vreunei manastiri. "Imi place calugaria, dar nu mai vreau sa ajung pe acolo niciodata. Nu auzeam nici rugaciunile in biserica. Le spuneau foarte incet. Sint sigura ca citeau rugaciuni de Anticrist. Preotul Antoci a stiut ca manastirile nu mai sint cum erau odinioara si nu mi-a spus. A stiut ca acolo sint internate numai femei pagine si tocmai acolo m-a dus", povesteste batrina.
Inapoi acasa
Intr-una din zile, batrina l-a sunat pe preotul Antoci si i-a spus ca vrea sa se intoarca acasa. Lucru imposibil de realizat, pentru ca, intre timp, preotul Ioan Antoci a vindut garsoniera donata de Maranda Stefanescu, pentru a continua lucrarile la biserica. In data de 8 iulie, locuinta femeii a intrat in posesia unui romascan, contra sumei de 11 000 de euro. Odata ce si-a vazut rezolvata problema imobiliara, noul proprietar a plecat in Italia.
Pus in fata unei situatii atit de incurcate, preotul Ioan Antoci i-a oferit batrinei citeva alternative. "I-am propus sa locuiasca cu mama mea, la Cotu-Vames, dar mi-a spus ca-i nu-i place la tara. I-am explicat ca nu poate sa stea cu chirie, pentru ca pensia ei, de numai 316 lei, nu-i permite sa se descurce. In plus, cine se incumeta sa tina in chirie o persoana in virsta de 93 de ani?", spune preotul Antoci. In fapt, necazul preotului Antoci este ca banii obtinuti prin vinzarea garsonierei au fost cheltuiti pentru a se efectua o parte din lucrari la biserica, iar bunica Maranda a revenit in Roman si s-a reinstalat… in vechea ei garsoniera.
"Sint intr-o situatie disperata. Sint nevoit sa ma imprumut pentru a inapoia banii pe garsoniera actualului proprietar, care se afla in Italia si nu a aflat inca ce se intimpla in lipsa", marturiseste preotul Antoci. In cazul in care se va intoarce de sarbatori acasa, noul proprietar va avea surpriza sa o gaseasca pe Maranda Stefanescu, "cadou" in garsoniera pe care omul a cumparat-o legal. Odata vinduta, garsoniera a fost eliberata de tot ce exista inauntru – citeva mobile vechi, lenjerie si haine.
Nemultumirea de acum a batrinei, nefondata de altfel, este legata de faptul ca a lasat instructiuni clare in privinta unora dintre obiecte. "Am lasat cu limba de moarte sa nu-mi instraineze carutul de aragaz, pentru ca sa am cu ce ma duce la piata", se plinge acum batrina.
Nu se stie daca femeia a avut in minte ideea de a se reintoarce, cert este ca ea nu vrea banii inapoi. "Vreau ca banii sa ramina in continuare bisericii, dar eu sa ramin in garsoniera. Preotul Antoci trebuie sa-mi plateasca gazul, curentul si sa ma inmorminteze la Roman", pretinde bunica Maranda.
Misiune grea pentru preotul Antoci
Nu se stie cum va primi Dumnezeu aceasta schimbare de atitudine din partea bunicii Maranda, cert este ca misiunea preotului Antoci este una foarte grea. La Roman nu o mai poate inmorminta, iar la Petru Voda, cum scrie in testament, nu mai vrea batrina. "Aceasta situatie ne tine in loc cu lucrarile la biserica. Mai mult, ne-am creat datorii pe care va trebui sa le platim. Nu contam pe donatii substantiale, ci numai pe sprijinul credinciosilor care au inteles ca ridicarea unei biserici se face cu multe sacrificii si punind ban linga ban. Eu sper sa gasim o rezolvare la aceasta problema si ne vom vedea, cu ajutorul lui Dumnezeu si al credinciosilor, visul implinit", a spus, oftind, preotul Ioan Antoci.
Sursa: Ziarul de Roman
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
