Caută 
4 MIN
Geneza Iaşului e paradisiacă. Coline, păduri, ape. Apele, fără a fi spectaculoase, sunt râuri şi pârâuri mici cu izvoare în dealurile Moldovei care au jucat roluri esenţiale în conturarea imaginii şi protejarea centrului istoric. Inima din jurul curţii domneşti era îmbrăţişată de ape pe două laturi şi păduri seculare pe celelalte două. Intrarea în oraşul medieval de vamă se făcea pe un pod lung ce traversa Bahluiul şi bălţirile lui, prin poarta a cărui simbol se păstrază în stema municipiului. Icoana acestui peisaj e uşor de desenat şi de ţinut minte. Este arhetipul Iaşului.
De la canal navigabil cu port la lacurile de la Ciric
Potopul ce a cuprins dulcele târg, în anii ’30 ai secolului trecut, a impus cu timpul măsuri de siguranţă. Canalizarea râului şi realizarea în amonte a mai multor lacuri de acumulare. În schiţa de sistematizare, realizată de urbanişti vienezi prin 1946, încă mai era de actualitate un canal navigabil cu port, folosind apa Bahluiului, ce ar fi legat Iaşul la un vis al României Mari, anume legătură pe apă între Marea Baltică şi Marea Neagră, având ca suport principal râurile Prut şi Vistula.
Primele schiţe de sistematizare comuniste intrau şi ele, în aceeaşi icoană paradisiacă. Oraşul urma să se dezvolte pe platouri, văile râurilor urmând să devină mari zone verzi de agrement. Din această copleşitoare viziune s-au realizat amenajările hidrotehnice de pe pârâul Ciric. Ele au devenit o zonă îndrăgită de ieşeni. Iar fără ele oraşul nostru ar fi cu totul sărac în spaţii verzi. Vorba românului, aşa a fost să fie! Iaşul a crescut altfel. Pe canalul de pământ al Bahluiului nu s-au dezvoltat încă structuri urbane spectaculoase. Sunt doar frânturi ce nu se mai compun într-un ansamblu. Putem vorbi de bine turnurile cu locuinţe de pe malul stâng şi dezvoltarea zonei universitare pe acelaşi mal, mai la vale. Restul, inclusiv legăturile între maluri s-au făcut la un nivel de funcţionalitate minimă, fără semnificaţie, fără relevanţa unei compoziţii urbane ample pe care Iaşul, fără îndoială, o merită.
Mai e mult până la tranformarea râului într-o axă urbană spectaculoasă
Am făcut acest parcurs imagistic întrucât azi putem vedea finalizată canalizarea Bahluiului. El curge acum cuminte, cu o viteză sporită, printr-o carcasă de beton. Un simplu canal de evacuare a apelor, realizat cu bani europeni, pentru situaţia previzibilă a unor viitoare potopuri. Modul de gândire şi realizare a proiectului este similar cu al noului nostru pietonal. Adevărul e că un proiect complex, bine făcut, prin care o apă curgătoare să fie transformată într-o axă urbană spectaculoasă, implicând dezvoltarea unui complex de funcţiuni într-o compoziţie urbană atractivă, e greu de făcut. Înseamnă mai mulţi ani, trei – patru, dezbateri publice şi de specialitate, mai multe sute de mii de euro. E limpede. În România, nici un om politic nu ar putea accepta asemenea cheltuieli. Cauzele sunt evidente. Aşa încât rămâne să imaginăm posibilităţi pentru vremuri de dezvoltare mai normale, mai ambiţioase, în speranţa că ele vor veni vreodată pe la Iaşi.
Având ca model Ciricul, putem face cu uşurinţă o proiecţie a lui, ce ar fi putut fi/ ce ar putea fi Bahluiul. Acest proiect, ca orice alt proiect de altfel, trebuie conceput ca un posibil motor al dezvoltării ample a oraşului. Paşii de urmat sunt următorii:
1. Inventarierea terenurilor disponibile, pe teritoriul oraşului, adiacente râului, fie ele publice sau private.
2. Atragerea în proiect, a proprietarilor de terenuri şi imobile din aceeaşi zonă.
3. Zonificarea urbană a funcţiunilor posibile, urmare a negocierilor cu proprietarii.
4. Realizarea unei teme pentru un concurs de idei.
5. Realizarea proiectului de dezvoltare ca o sumă de proiecte de investiţii bine găsite şi bine rezolvate.
6. Identificarea surselor posibile, complexe de finanţare, europene. guvernamentale, locale, private.
7. Implementarea proiectelor prin logica lor etapizare.
Urmând această cale, se poate ajunge la soluţii spectaculoase. Să ne imaginăm una dintre ele. La intrarea pe teritoriul oraşului, Bahluiul se va strânge într-un lac, inima unui mare complex de agrement. Dar nu numai agrement. Întrucât în acea zonă sunt multe terenuri libere, se pot dezvolta funcţiuni mixte urbane cuprinzând locuinţe, birouri, centre de afaceri etc. Într-un cuvânt un pol urban în care apa şi verdele sunt dominante. La ieşirea din oraş acelaşi râu se va aduna într-un port turistic şi comercial. Această veche propunere, părăsită între timp, revine în actualitate, întrucât cele mai noi şi subversive informaţii spun că pe râul Prut se lucrează. Anul viitor, spun sursele de la Chişinău, Prutul va deveni navigabil până la Ungheni. Oare ce-ar fi ca din portul Iaşi să mergi într-o bărcuţă sau într-un iaht, după puteri, până în Deltă? Sau până la Viena? Sau să vezi castelele Rinului oglindindu-se în apă?
Evident că între cele două centre de interes unite de un canal mai larg, amenajat pe Bahlui se pot imagina o mulţime de minuni, frumoase, funcţionale şi producătoare de dezvoltare. Nu insist mai mult, să nu fiu criticat inutil. Deşi, toţi cititorii, inclusiv cei care iscălesc anonime, ar trebui să ştie că unul din rosturile arhitectului este să viseze. Să propună viziuni ce urmează apoi a fi hăcuite de potenţele financiare ale posibilului investitor, dar mai ales hăcuite de capacitatea lui de a înţelege viziunile fundamentate cultural.
Ionel OANCEA, manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului
