Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Soarta a milioane de oameni din lume depinde de un proiect făcut la Universitatea Tehnică

GALERIE
scris cu ochii (12)scris cu ochii (9)scris cu ochii (12)scris cu ochii (29)
  • scris cu ochii (12)
  • scris cu ochii (9)
  • scris cu ochii (12)
  • scris cu ochii (29)
- +

În laboratoarele Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi“ din Iaşi a luat naştere un proiect în urma căruia persoanele paralizate de la gât în jos vor putea să scrie folosindu-şi ochii. Făurit de mâna unor studenţi entuziaşti, sub coordonarea profesorului Robert Lupu, proiectul „Zupereye“ mai aşteaptă un singur lucru pentru a le putea ajuta pe cele 17 milioane de persoane imobilizate din întreaga Europa: un investitor.

Cursorul mişcat cu ajutorul ochilor

Într-o sală de consiliu a Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, Ionuţ Cenac, Adrian Bulat şi Emil Condrea, studenţi în anul al III-lea, îl aşteaptă pe profesorul Robert Lupu, cu oboseala îngreunându-le pleoapele. În acelaşi regim au lucrat şi la proiectarea sistemului cu ajutorul căruia oamenii care au rămas paralizaţi vor putea să comunice cu doctorii sau cu familia folosindu-şi doar ochii.

Emil Condrea, Adrian Bulat, Ionut Cecan şi profesorul Robert Lupu

Se întâlneau mai mereu seara, după ora 20.00, după cursuri şi joburi. Astfel, printre frânturi, au reuşit să creeze un sistem unic nu prin tehnologie şi nici prin apartură, ci prin concept. „N-am inventat noi, acum, roata, însă în acest sens mai există doar cercetări“, explică profesorul Robert Lupu, cadru didactic la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a UTI.

Profesorul împreună cu cei trei studenţi şi cu Valentin Siriteanu, student la doctorat, au reuşit să realizeze un sistem prin care persoanele care au fost paralizate de la gât în jos să poată mişca cursorul pe ecranul unui laptop cu ajutorul ochilor, iar în locul în care cursorul se opreşte mai mult de o secundă, se generează, automat, un click.

„Este un proiect destinat facilitării comunicării pentru persoanele care sunt imbolizate şi au probleme locomotorii. Nu se pot mişca deloc, sau sunt în stare aproape vegetativă“, explică Adrian, unul dintre studenţi.

Cum funcţionează sistemul

Practic, echipa de la UTI a cumpărat o pereche de ochelari video, pe ale căror lentile se vede ecranul laptopului, proiectat la o distanţă de trei metri, ochelari legaţi printr-o mufă video de laptop. Apoi, sub perechea de ochelari au amplasat o cameră video cu infraroşu, care studiază ochiul şi mişcările acestuia, gestionând mai apoi, cu ajutorul unui algoritm, mişcarea cursorului pe ecranul laptopului - corelată cu cea a ochiului.

Astfel, prin mişcări foarte simple şi naturale, o persoană care nu poate vorbi şi nu se poate mişca poate accesa tastatura modificată de către studenţi, cu litere mari şi care pot fi apăsate cu puţine erori şi cu ajutorul acesteia poate scrie, în timp real, ce mesaj doreşte să transmită.

„De ce s-a ales varianta cu ochii? Pentru a ne adresa mai multor oameni care au diverse dizabilităţi. Ochii erau în majoritatea cazurilor organul pe care puteau să îl controleze integral. Sunt bolile degenerative ale sistemului nervos, în care pierzi, progresiv, controlul asupra corpului, însă nu şi asupra ochilor, care nu încetează să se mişte“, consideră profesorul Robert Lupu.

Primele teste realizate la Bucureşti

Proiectul a luat naştere în jurul anului 2010, când profesorul Vlad Cehan, de la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, a gândit un sistem pentru socrul său, care suferise o formă de paralizie, prin care acesta din urmă să apese pe un buton atunci când prin faţa ochilor îi sunt prezentate imagini corespunzătoare cu nevoile sale.

Proiectul s-a rostogolit de acolo mai departe până a trecut la ideea folosirii ochelarilor video, ce i-a aparţinut lui Robert Lupu, care în 2012 a trecut la sistemul de urmărire a privirii, implicându-l în proiect şi pe Valentin Siriteanu. Prima fază a proiectului presupunea amplasarea unui dispozitiv care scanează privirea la baza monitorului, însă dacă pacientul mişca puţin capul trebuia recalibrat.

Astfel încât echipa s-a hotărât să se pornească asupra unui sistem cu ochelari video, care arătau privitorului imaginea monitorului oriunde s-ar fi uitat şi oricum ar fi întors capul, fără să existe riscul decalibrării. „S-au efectuat teste la Spitalul «Bagdasar - Arseni» din Bucureşti, când erau în primă fază de testare şi am văzut că pentru oamenii de acolo a fost ca o gură de aer, mai ales când nu se puteau mişca, când nu puteau vorbi şi nu aveau cum să interacţioneze. Chiar a fost o persoană care mi-a cerut un număr de telefon ca atunci când iese sistemul să cumpere şi el“, povesteşte profesorul Robert Lupu.

Nu mai există o tehnologie la fel, vândută pe piaţă

Conform echipei, momentan, nu mai există o astfel de tehnologie scoasă pe piaţă. „Cercetări sunt, chiar şi în alte domenii, dar nu este nimic scos la vânzare“, spune Emil. Sistemul lor însă ar fi revoluţionar nu doar pentru că ar ajuta persoanele să comunice cu rudele lor, ci ar face tratarea acestora mult mai uşoară.

Pacienţii ar putea comunica direct asistentelor, apărând pe un monitor, ce îi doare, dacă vor să fie întorşi, dacă vor să ia legătura cu cineva pentru ei, iar într-un astfel de salon s-ar putea realiza un sistem complex, la care să fie conectaţi toţi pacienţii.

„Este un proiect foarte frumos, în care se încadrează o categorie de pacienţi cu deficit neuromotor care nu pot executa practic nicio mişcare. Pentru această categorie de pacienţi, interfaţa creier-computer este extrem de importantă. Realizarea acestei interfeţe se face prin multiple metode, unele validate, altele încercări sau altele, precum aceasta, care reprezintă o nouă inovaţie“, crede dr. Ion Poeată, medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi.

În ceea ce priveşte costurile, pentru prototipul aflat acum în lucru s-au cheltuit 250 de dolari pe ochelarii video, 10 euro pe cameră, modificată apoi cu infraroşu, „preţul fiind undeva, cu tot cu transport şi vamă, pe la 1.800 de lei“, susţine profesorul Robert Lupu.

Primul caz: Alex, un student ieşean

Studenţii însă au reuşit să înţeleagă cu adevărat care este utilitatea proiectului lor după ce l-au cunoscut pe Alex Luchici. Originar din Tulcea şi student la Facultatea de Goegrafie de la UAIC, acesta a fost toată viaţa sa un explorator, până când, în 2006, într-o excursie în Deltă, a sărit în apă din barcă, într-un banc de nisip. A ajuns la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului „Bagdasar - Arseni“, iar verdictul medicilor a fost că, în urma traumatismului vertebro-medular la nivelul vertebrelor C4-C5, nu se va mai putea mişca.

Alex avea atunci 22 de ani şi până astăzi s-a luptat cu problemele pe care i le-a cauzat starea sa. A fost internat în nenumărate spitale din ţară, atât de recuperare, cât şi la secţii de urgenţă, a fost plecat în China şi în Berlin pentru a realiza operaţii care să îi facă viaţa mai uşoară.

„Pe mine m-a încântat ideea fiindcă eu susţin genul acesta de proiecte. Sincer, ideea este foarte bună din punctul meu de vedere, ochelarii sunt practici pentru că aduc monitorul mult mai aproape de pacient şi nu ştii în ce condiţii e persoana respectivă, poate stă în pat şi nu îi poţi pune laptopul în faţa ochilor. Mi se pare extrem de interesant şi de util pentru persoanele imobilizate“, crede Alex.

Acesta spune că, dacă ar fi avut o asemenea pereche de ochelari pe perioada în care a fost la Terapie Intensivă, intubat, l-ar fi ajutat să poată să comunice şi să iasă, practic, din încăperea spitalului fără să o părăsească fizic. „M-ar fi ajutat să ies un pic din starea respectivă, să intru pe net, să mă informez, mi-ar fi dat o independenţă pe care o cauţi atunci când nu poţi face nimic prin condiţia ta. Vorbeşti cu prietenii, intri în lumea Internetului“, a adăugat tânărul

Planurile studenţilor pe viitor sunt şi mai ambiţioase, dacă ar avea un investitor în spate. Ar vrea să găsească o soluţie pentru a instala un senzor la baza unui ecran care să nu se decalibreze atunci când pacientul îşi mişcă capul, şi ar vrea să introducă un sistem de „text to speach“, ca pacienţii să introducă fraze pe care calculatorul să le citească.

Un sistem complicat creat de Intel, pentru celebrul fizician Stephen Hawking

Renumitul cercetător englez Stephen Hawking este una dintre cele mai cunoscute persoane la nivelul întregii planete care foloseşte un sistem de comunicare ce poate să îi redea vocea. Acesta suferă de o formă de scleroză, ALS, care l-a paralizat aproape integral şi care a degenerat pe parcursul anilor.

La nivel de comunicare, la sistemul fizicianului a lucrat o echipă de la corporaţia Intel, modalitatea sa de comunicare este mai complicată şi mai scumpă decât sistemul propus de studenţii ieşeni. Acesta are o tabletă conectată la bateriile scaunului cu rotile, pe care rulează o interfaţă numită EZ Keys.

Aceasta e reprezentată de un cursor care funcţionează în permanenţă pe ecran, care scanează o tastatură, Stephen Hawking putând să oprească cursorul în dreptul literei dorite printr-o mişcare a obrazului. Mişcarea este înregistrată de un senzor cu infraroşu montat pe ochelarii săi, acest senzor fiind singura sa modalitate de a interacţiona cu dispozitivul.

Are posibilitatea de a controla cursorul pe ecran printr-o metodă similară, oprindu-l în dreptul icoanelor de pe desktop pe care vrea să le acceseze, putând să scrie cursuri, să navigheze pe Internet sau să folosească Skype cu ajutorul unei webcam ataşat pe calculatorul său.

Mai mult, pentru a vorbi, Hawking are un sintetizator de voce care redă cu un accent descris ca fiind scandinav, american sau scoţian lucrurile pe care le redactează în diferite documente, acesta având posibilitatea de a trimite câte o propoziţie, pe rând, către sintetizatorul de voce pentru a fi citite.

„Caut mereu tehnologii noi de asistare, recent Intel a sponsorizat o echipă de ingineri să proiecteze un nou sistem de recunoaştere facială îndreptat către îmbunătăţirea vitezei de comunicare“, a redactat, recent, pe blogul său, fizicianul.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri