Cutiile chinezesti ale naratiunii

Romanul este structurat dupa principiul cutiilor chinezesti. Povestirea-cadru, lunga scrisoare-confesiune a lui Romi catre fiul sau, o contine pe cea a intilnirii dintre narator si englezoaica Diana, venita in Romania cu un transport de ajutoare pentru un centru de copii handicapati, o femeie tinara, dar care parca vrea sa-si ascunda tineretea (cu siguranta nu face parada cu ea), taciturna, dar care totusi, intr-o noapte udata din plin de votca romaneasca de calitate inferioara (asta bea, seara de seara, profesorul nostru), isi va dezvalui propria-i poveste. O alta "cutie chinezeasca" asadar, trista, chiar daca nu vine din comunism, care la rindul ei o contine pe cea a lui Romi, caci tot in seara aceea, romanul ii va da replica englezoaicei, relatindu-i intilnirea dintre el si Grete Tamas, o violonista frumoasa, dar chinuita de cosmaruri adinci, care intr-o buna zi ii va deveni sotie, iar apoi, ca o consecinta inevitabila a mariajului, mama destinatarului acestei scrisori.

Un portretist desavirsit

Autorul este un portretist desavirsit, nu numai de oameni (Grete, Diana, Hans, Alin Sirbu, Livius), ci si de mentalitati (romanesti, transilvanene, unguresti, englezesti, nemtesti), epoci si locuri (Romania anilor ‘80 si ‘90, dar si Germania aceleiasi perioade), scriitorul clujean readucind in atentia cititorilor contexte familiare pentru cei care au trait vremurile respective (bucuria de a avea, dupa nenumarate aprobari si dari de mita, un apartament al tau, chiar daca unul mic si amarit pe care cei mai multi romani nu si-l vor mai schimba apoi niciodata, dar si frica de a fi permanent spionat de cineva care apoi te-ar putea da pe mina Securitatii) si oferind celor ce nu le-au trait o fereastra inspre un trecut nu foarte indepartat, dar foarte diferit de prezent, in care fericirea si nenorocirea, libertatea si damnarea veneau adesea la pachet, astfel incit daca le doreai pe primele, trebuia sa te-astepti ca in curind sa gusti si din celelalte.

Stilul, realist in cea mai mare parte, are uneori deplasari interesante inspre oniric, fabulos, momente in care parca simtim si mai pregnant forta scrisului acestui autor meticulos, niciodata grabit, care construieste "nemteste" fiecare segment al naratiunii, preocupat sa nu-i scape nici un detaliu.

Finalul, care, cum spuneam, ridica discret cortina lasind sa se intrezareasca motivul pentru actuala insingurare a naratorului, este surprinzator, atit de surprinzator incit avem impresia ca poate n-am inteles bine. Grete si fratele ei Hans, fugit demult in Germania si, la care, imediat dupa ‘90, familia naratorului vine sa-si petreaca doua saptamini de vacanta, ascund un secret teribil, un secret vechi, care ar fi trebuit sa ramina secret, dar care, dintr-o eroare, ajunge sa fie dezvaluit naratorului. Socat, acesta ia hotarirea (asupra careia nu va reveni niciodata) de a se izola de cei doi, pierzind in acest fel si contactul cu fiul sau, aflat acum la o virsta suficient de matura, intuim, pentru a citi si intelege lunga scrisoare de justificare a tatalui. Ramine insa intrebarea: ce va face fiul acum? Se va revolta impotriva mamei sau va considera spusele tatalui o mare minciuna, menita sa provoace zizanie? Si chiar, de unde stim ca naratorul spune adevarul?

Un roman epistolar, psihologic si de mister

Dupa Cind ne vom intoarce, romanul care i-a adus lui Mares premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 2010, Deplasarea spre rosu, un titlu care te poate duce cu gindul la transformarea unei societati din democratica intr-una totalitara (nici vorba de asa ceva, "rosu" aici avind sensul de interzis, semnificant al acelui teritoriu, simbolic, evident, pe care e bine sa nu pasesti), vine ca o confirmare, daca mai era nevoie, a puterii creatoare a autorului care demonstreaza inca o data o vadita curiozitate pentru acele poteci ale vietii (si ale scrisului) mai putin umblate. Pe rind, o cronica de moravuri a societatii romanesti comuniste si postcomuniste, un roman epistolar, psihologic si de mister, Deplasarea spre rosu are toate ingredientele necesare pentru a asigura cititorului o lectura captivanta: suspans, erotism, mister, drama, evitind cu pricepere aura senzationalista care ar putea aparea in prezenta celor de mai sus.

Radu Mares, Deplasarea spre rosu, colectia "Fiction Ltd.", Editura Polirom, 2012