Cercetează, apoi crede!

Dacă necunoașterea lor  nu te  împiedică să faci bani, să menții relații cu prietenii, să îți aranjezi viața personală sau să iubești pe cineva, atunci cât de mult te poate afecta necunoașterea lor?  Principalul lucru este că nu îți vei încărca mintea cu aceste întrebări, care sunt complet inutile pentru tine, permițându-ți să te gândești mai degrabă la lucruri care sunt mai importante, legate, de exemplu, de munca, dragoste, familia ta.

O convingere  este ca o hartă a unui teritoriu pe care nu dorim să-l survolăm fiindcă l-au survolat deja alții și avem toate informațiile despre el. Nu o vom folosi niciodată, totul e sigur, avem deja indicatoarele, traseele bătătorite . Să spunem că sunt convinsă că planeta noastră este rotundă, așa că de ce să mă gândesc la asta, de ce să verific sau să studiez ceva, ținând această întrebare permanent în mintea mea? Dovezile pe care le am, care confirmă corectitudinea credinței mele că pământul e rotund, sunt  suficiente pentru a nu mă îndoi de adevărul ei. Da, eu însămi nu m-am uitat la planeta noastră din spațiu, ca să mă asigur că este cu adevărat rotundă, recunosc,  dar cred în dovezile pe care mi le-au oferit alți oameni și, prin urmare, nu am nicio îndoială aici. Există cunoștințe stabile, sub formă de credință, pe care le folosesc. Iar această credință îmi simplifică viața, dându-mi ocazia să nu irosesc resursele mentale gândindu-mă la lucruri pe care alții mi le-au transmis și le știu deja.

Ne întrebăm adeseori ce sunt credințele, convingerile noastre. Idei bazate  pe logică, stabile, conștiente despre ceva despre care o persoană crede că sunt corecte, ar spune mulți. Nu e o definiție oarbă, ci îndreptățită logic.  Prin urmare, această convingere nu o punem la îndoială și nu o verificăm de două ori. De exemplu, odată ce i s-a explicat unei persoane că 2+2â4, de atunci a trăit cu această cunoaștere, fără a o pune sub semnul întrebării și fără a încerca cumva să o testeze pentru adevăr, din cauza dovezilor pe care le-a primit cândva confirmând corectitudinea. Așa i s-a spus la școală. Este destul pentru ca ea să creadă în acest adevăr.

În definirea  cuvântului „credință” care ne poate duce la citatul din Biblie: Evrei 11:1. “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”, apare ideea că  baza convingerilor  este încă logica, bunul simț, analiza, exemplele, faptele, într-un cuvânt, tot ceea ce circulă în partea conștientă, rațională a minții. Dacă vorbim în mod specific despre logică, ca o  componentă semnificativă a credințelor, atunci cu cât este mai puternică,  impecabilă, cu atât este mai ușor să convingi o persoană de un anumit lucru .

Spre deosebire de sugestii, care sunt destinate subconștientului, pentru a convinge o persoană de ceva, trebuie să apelați la partea rațională a minții sale. Dacă  nu este capabilă să explice unele dintre gândurile sale, părerea sa, înțelegerea sa despre ceva, atunci înseamnă că acea părere i-a fost insuflată. Acesta este negru, acesta este alb, punct. Ea crede în asta și aceasta este părerea care i-a fost insuflată ei. Și de ce este exact așa, nu va putea explica nimănui. Arată, deci,  doar convingător , ceea ce înseamnă că poate fi acceptat fără prea multe întrebări.  Aceasta este, în realitate,  o sugestie. În acest caz, informațiile nu sunt procesate logic și critic, ci sunt, pur și simplu, stocate în memorie și, la nivel inconștient, afectează apoi o persoană, la fel cum afectează un set de boze date la maximum liniștea dintr-un cartier.

Iluzia adevărului este un fenomen mental bazat pe faptul că o persoană încorporează mai ușor și mai rapid în convingerile sale informații pe care le-a văzut și auzit de multe ori. Frecvența repetiției slăbește apărarea conștiinței și, ocolind analiza, formează o încredere stabilă în ceva. După principiul: dacă auzi de o sută de ori că ești câine, în curând vei lătra.

Politicienii, cu ajutorul mass-mediei, insuflă idei, puncte de vedere, credințe și viziuni asupra lumii în populație prin repetarea repetată a acelorași teze sau fraze. De exemplu – „suntem suverani,  nu avem nevoie de nimeni” – aceasta este propaganda clasică,  care pătrunde ușor în conștiință, ignorând logica, nevoile individuale ale oamenilor și faptele reale. Desigur, sunt destul de multe alte fraze care sunt folosite în campanile electorale și care, prin repetarea sistematică a lor, pot conduce spre instalarea unor convingeri la nivelul mental al electoratului, chiar dacă în unele situații toate acestea ar necesita și probe care să le justifice. Social media este o rampă excelentă de fabricare și lansare a acestor convingeri, mai ales în rândul tinerilor.

De asemenea, agenții de marketing și agenții de publicitate folosesc sloganuri pentru a insufla mesajul dorit în mintea oamenilor. Își pot poziționa  produsul ca fiind cel mai bun de pe piață, de exemplu, „șamponul nostru este expert în tratarea mătreții”,  sau pot minți, de exemplu, „Profită de Black Friday, reduceri cu 50%” Dacă repeți asta de multe ori,  consumatorul nu va avea nicio îndoială asupra produselor, sunt ieftine și de calitate.Desigur,  până constată, adeseori târziu, pe propria piele și buzunar, că s-a înșelat în privința lor.

Mediul nostru de viață, inclusiv părinții, prietenii, cunoștințele și colegii, pot forma cu ușurință credințe. Părinții au repetat, ani la rândul, că o fată care face dragoste la primele întâlniri cu iubitul este dezgustătoare, rea, decăzută moral. Desigur, oricât de mult și-ar dori să facă dragoste, chiar și după multe întâlniri, nu se va întâmpla asta, își va bloca dorințele până când apare o situație care este aprobată de părinții ei: te-ai căsătorit, apoi,  acum e momentul să te distrezi în pat cu soțul! Sau sunt  prieteni care ridiculizează un bărbat ce respinge infidelitatea, acest exemplu  arată perfect convingerile stimulatoare impuse. Pentru a-și salva ”pielea”, pentru a se conforma colectivului și pentru a nu fi detestat de prietenii săi, va trebui să comită adulter.

Iluzia adevărului este ușor de explicat de psihologie. Psihicul nostru caută în mod constant căi ușoare de rezolvare a problemelor, mai ales atunci când  este  puternic supraîncărcat. El compară mai întâi informațiile pe care le are cu ceea ce primește și, dacă se acestea  se potrivesc, le aprobă. Dacă acest lucru se repetă din nou și din nou, informațiile  încetează să mai fie noi. Urmează instrucțiunile șablonului. Avem șablonul „ toate femeile sunt egoiste ”. Un prieten i-a spus asta, a auzit-o și într-o melodie de pe YouTube, soția prietenului  l-a părăsit  și el și-a împărtășit părerea, la o bere, altor prieteni  care, la rândul lor, au avut parte de relații defectuoase cu femeile, din motive diverse. Există informație, există frecvență , există procese mentale care transformă iluzia adevărului într-o credință stabilă. Voila, încă un misogin!

Credințele îngustează percepția noastră despre lume dacă nu le revizuim din când în când. Ele  ne împiedică să gândim variabil, permițând mai multe adevăruri deodată, mai multe adevăruri în legătură cu ceva. Numai că, acum, majoritatea oamenilor nu au timp, iar unii nici măcar nu au dorința, să se gândească la ceva în mod constant, așa că le este mai ușor să-și ia câteva date și să trăiască cu ele toată viața. Spune-mi ce este negru și ce este alb și nu am nevoie de nicio nuanță, voi trăi într-un model simplificat al lumii, cu contrarii clar definite. Și faptul că există încă o mulțime de nuanțe între alb și negru și că există situații în care negrul devine alb, iar albul devine negru, acest lucru va fi ignorat. Aceasta înseamnă că multe vor trece neobservate și nu vor fi înțelese de aceste persoane.

Deciziile noastre adeseori nu trec prin analiză conștientă, ci doar prin filtrul credințelor și convingerilor noastre. Este firesc, dacă analizezi profund toate semnalele externe primite de fiecare dată, atunci, până la sfârșitul zilei, poți să înnebunești sau să te simți complet epuizat. Pentru a evita acest lucru, pur și simplu acționăm pe baza viziunii existente deja asupra lumii.Este corect, asta nu e. Asta trebuie să fac, asta trebuie să evit, chiar dacă de multe ori convingerile pot fi eronate și de-a dreptul false. Problema  este că o persoană nu poate înțelege acest lucru, deoarece gândirea sa critică  în această zonă nu funcționează, iar datele în care e  încrezător nu trec prin  procesele analitice. Ca urmare, obținem o mulțime de distorsiuni cognitive,  dar psihicului nu îi pasă de acest lucru, principal responsabilitate  este să prevină supraîncărcarea. Cu cât mai simplu, cu atât mai bine. Știi sigur că ai dreptate, așadar de ce trebuie să regândești ceva?

Să rezumam – atunci când se confruntă cu o alegere, psihicul încarcă șablonul dorit și acționează pe baza lui. Dacă există în psihic  o convingere în acest sens, atunci va funcționa. Dacă nu, atunci comportamentul va fi bazat pe context, pe baza situației sau influențat de opiniile altora. De exemplu, nu-mi înșel partenerul. Aceasta este o credință, o persoană a  fost educată în acest sens, i s-a spus adeseori că este un păcat și o rușine, e imoral și orice s-ar întâmpla , nu o va face. Și, într-adevăr,   dacă nu e mulțumită de el, s-a plictisit, va părăsi relația, dar nu-l va înșela. Va căuta modalități de atenuare a tensiunii care exclude trădarea. În schimb, dacă nu are o convingere stabilă despre o relație, nu are un șablon mental, atunci nu are nevoie de multe ca să-și caute un iubit. Poate la o petrecere sau, pur și simplu, într-un context oarecare întâlnește  un bărbat căruia îi este greu să-i reziste.  Prezența sau absența convingerii într-o situație specifică nu caracterizează personalitatea în ansamblu. S-a întâmplat că acest episod al vieții ei, faptul că a avut o partidă de sex cu altcineva decât soțul,  nu a fost inclus în șablon de către psihicul ei. Și, în consecință, a acționat pe baza unor factori externi acestuia,  iar  asta nu-i schimbă personalitatea, nu presupune că de la fiecare petrecere va pleca în pat cu primul bărbat atractiv.

Deținem unele convingeri din necesitate, pentru că altfel ne este greu să acceptăm ceea ce ne oferă, palpabil și dureros, viața. Ei bine, de exemplu, o persoană care  și-a trădat partenera pe care a iubit-o foarte mult, își justifică în orice mod posibil pentru sine și pentru alții trădarea sa prin faptul că a fost influențată de alți oameni și din cauza lor s-a întâmplat acest lucru. Să presupunem că un soț s-a dus la amantă, părăsindu-și  soția și copilul, iar soția dă vina pe amantă pentru asta, și nu pe soțul trădător. Ea se convinge în primul rând că, dacă nu ar fi fost această ”ticăloasă” care a intrat în familia ei, el, soțul, nu ar fi părăsit-o niciodată. De ce ore? Dacă ea acceptă că el este un trădător atunci în locul ei și al amantei ar putea fi orice altă femeie și coșmarul ar putea continua. Toate acestea pot fi greu de acceptat pentru ea, este dificil să accepte ideea că a trăit multă vreme cu un persoană care nu o mai iubește, nu mai este atrasă de ea și, prin urmare, de îndată ce s-a prezentat o oportunitate,  soțul a  schimbat-o cu o opțiune mai bună, mai bună pentru el. Așadar ea, soția, alege varianta convenabilă ei și nu realitatea crudă. Convingerea că amanta e de vină, nu soțul sau de ce nu? chiar ambii soți.

De aceea oamenii aderă adesea la credințe nedureroase pentru ei, ca fiind  potrivite pentru psihicul lor, cu care trăiesc  confortabil. În același timp, acestea pot să nu fie cele mai logice și rezonabile convingeri care oferă o imagine completă a ceva. Acesta este motivul pentru care unele credințe nu sunt diferite de credința oarbă. Sunt la fel de incomplete, unilaterale și adesea nepromițătoare; după cum se spune, nu vei merge departe cu ele. La urma urmei, dacă credința ta nu îți permite să mergi mai departe, să te dezvolți sau să-ți satisfaci unele dintre nevoi, atunci ceva este în neregulă cu ea. Sau cu tine.

În viață, uneori chiar și unele adevăruri comune trebuie să fie revizuite și unele dintre ele trebuie abandonate ca irelevante, inexacte, iar unele trebuie schimbate pentru că nu mai satisfac nevoia unei persoane de informații de calitate pentru orientarea ei  în această lume. Dar asta se poate întâmpla dacă abordezi corect convingerile tale. Iar dacă cauți în ele mântuirea, consolarea, protecția, atunci poți adera ușor  la orice credință, indiferent de calitatea logicii care  stă la baza ei.

Dar de cele mai multe ori, se întâmplă ca gândurile ,în special, gândurile automate, cognițiile, să ia o poziție de conducere și să înceapă să controleze comportamentul uman. Și viața persoanei se transformă treptat în iad: își pierde capacitatea de a percepe adecvat ce se întâmplă în jurul ei,  lucru  care provoacă inconsecvență, confuzie și încetinește procesul de luare a deciziilor. Incapabilă să înțeleagă motivul eșecurilor nesfârșite,a nefericirii, a inadaptării și a unei serii de obstacole de netrecut, o persoană continuă să se angajeze în autodistrugere. Anxietatea crește, începe depresia, apar nevroze și se dezvoltă conflictul intrapersonal.În viața de zi cu zi găsim multe exemple de disonanță cognitivă. Sloganul ”Crede și nu cerceta” nu este întotdeauna cel mai potrivit sfat.

Cristina Danilov este psiholog

Publicitate și alte recomandări video