Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

CETATEA UNIVERSITARA

Ciuperci şi tandreţe, cu un dram de umor

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Văzusem pe afişul-program al Cinema Ateneu, anunţat, Phantom thread/ Firul fantomă, cu nume mari în generic, să-l amintesc doar pe Daniel Day-Lewis, cap de afiş. Premii, unele deja obţinute, altele atunci încă potenţiale. E drept, citisem şi reacţii mai rezervate, unele chiar franc negative. Dar este acesta un motiv să nu văd filmul? Nici vorbă, ba chiar aş zice că efectul acelor evaluări mai reci e mai curând unul de conjugare a, totuşi, atracţiei în continuare cu provocarea, nu neapărat îndoiala, nu încă.

Văd filmul. La ieşire citesc pe unele feţe semne de cel puţin nedumerire. Un scurt dialog, la cald, îmi aduce o destul de directă mărturisire a dezamăgirii celuilalt, pe care o înţeleg (îmi dau seama care îi este sursa, unde e, aşa zicând, pricina „aşteptării frustrate“), n-o resping, dar nici nu mi-o însuşesc. E şi prea devreme. Sau mult prea la cald. În fond, ce anume şi de ce ar fi dezamăgitor în Phantom thread? O poveste în care totul gravitează în jurul unui incorigibil celibatar, unul nu copt, de-a dreptul răscopt, rigidul Mr. Wood­cock (Daniel Day-Lewis), mare creator de modă londonez, specializat în rochii de mare lux, pentru răsfăţata şi opulenta sa clientelă, fie aristocratică, fie snoabă. O lume aproape exclusiv a femeilor, nu numai destinatarele-beneficiare ale creaţiilor-unicat, ci şi mica armată din atelier, aflată sub comanda lui dictatorială, dar divinizându-l. Un univers închis, zăvorât în el însuşi, sub tutela unui temperament şi caracter tiranic, reflexele-i de stăpân absolut fiindu-i pentru prima oară contrazise de Alma, protejata ţeapănului patron, fosta chelneriţă descoperită recent ca un posibil manechin de top şi devenită iubită, dar, în ambele ipostaze, ţintuită în roluri reduse la un soi de prezenţă neutră, aş zice: chiar de cvasi-obiect, sursa revoltei feminine şi a unei sui generis tactici de „reeducare“ a bărbatului monoman, posedat de vocaţia lui creatoare, atât de în stare să-l golească parcă, în neclintita rutină a existenţei sale, de orice (măcar) licăriri de fiinţă vie şi autentică. Ei, bine, Alma a descoperit o cale, altfel deloc nouă, de reumanizare a acestui bărbat glacial şi workaholic.

Ciupercile otrăvitoare, da, dar fiţi pe pace, nu se cade nici în Hitchcock, nici în Agatha Christie, mai degrabă e un soi de „citat“ în fentă, venind dinspre romane şi filme franţuzeşti, destul de frecvent populate cu soţii meştere în reţete personale de ucigaşă artă culinară. Toate astea rămânând doare sugestii ludic-ironice ale scenariului şi filmului destinate nouă, spectatorilor, cu o justificată prezumţie de umor nu numai al emisiei, ci şi al receptării. Şi iată şi reverenţa aproape parodică a întorsăturii doar aparent poliţiste: Alma nu e o infamă soţie ucigaşă, ci ea practică o abilă pedagogie (conjugală, de la o vreme) a desţepenirii bărbatului, a aducerii lui pe o astfel de cale, la nevoia de a fi ocrotit, protejat, mângâiat. Cum? Graţie dozajului pomenitelor ciuperci, aşa încât să nu-l omoare, dar să-l facă să se simtă vulnerabil, neajutorat, cvasiinfantilizat, de stările efect al bine temperatului „tratament“. Urmarea celei dintâi astfel de „proceduri“ e că o cere de soţie, dar revenirea lui, curând, la obişnuita-i rigiditate şi ursuzenie ale celui mereu absorbit în trăiri exclusiv monomaniacale va face, logic, necesară reluarea procedurilor de îmblânzire a bărbatului. Să fluierăm filmul pentru mai ştiu e ce delict „estetic“ de cădere într-o gamă, cel puţin aparent, fri­volă sau de aproape vodevilesc minor?

Ar fi să ignorăm un anumit slalom stilistic pe care filmul îl desfăşoară pe toată întinderea sa, de la Cenuşăreasa propulsată, vertiginos, de hazardul întâlnirii lor în medii dominate de glamour şi fame şi o Galatee revoltată împotriva Pygmalion-ului său la numeroasele semne de subterană arhitectură psihanalitică (doar sugerată, mai mult aluziv) a formulei caracterului protagonistului. Dar aceleaşi semne, de fiecare dată, relativizate într-un joc de nuanţe bemolizat-ironice: „bătrânica“ Cyrill, sora, şi ea dominatoare, a protagonistului, apoi obsesia filială a amintirii mamei în memoria protagonistului (şuviţa de păr maternă „firul fantomă“?) şi încă mai departe, până la complicitatea celor doi, Woodcock şi doamna sa Alma, în unicul act de revoltă în tandem, dar şi în treptata lor înţelegere pe tema beneficului tratament cu ciuperci, singurul care reuşeşte să-l scoată pe el din crisparea-i obişnuită şi să-l readucă, în fond, la viaţă, să-l elibereze, scoţându-l din carapacea unei închideri voluntare, dar devenită crustă în monomania creatorului de rochii (cu deloc întâmplătoarea sugestie de feti­şism vestimentar). Sigur că nu-i o capodoperă. Dar nici vreun film de tratat cu o mult prea „serioasă“ acreală. Un dram de umor nu-i strică spectatorului venit să vadă filmul.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri