Cyberspaţiul, extensia propriei noastre lumi lăuntrice

Reţelele de socializare sunt un loc în care se spune că aproape orice tip de personalitate poate fi găsit şi analizat. Acesta este cel mai bun exemplu modern pe care l-am întâlnit despre ceea ce numim inconştientul colectiv personificat. Cum alegem să ne prezentăm în această lume? În plus, în ce moment ar trebui ne oprim pentru a nu avea de suferit? Dacă te uiţi la istoria psihologiei, ne-am petrecut ultimii 100 de ani încercând să-i ajutăm pe oameni să se cunoască mai bine, să facă faţă deficienţelor, să reevalueze evenimentele neplăcute din viaţă, aşa că putem vorbi în psihologie de o atmosferă foarte orientată spre realitate. Dependenţa excesivă de această lume virtuală pe care o creăm subminează multe din progresele pe care le-au făcut fiinţele umane în abordarea problemelor lor din viaţa reală. Scopul nostru a fost, de-a lungul timpului, să ajutăm oamenii să încerce să se vadă pe ei înşişi prin prisma evenimentelor pe care le trăiesc în societate, dar se pare că simptomatologia omului proiectat în virtual, mai complexă decât ne-am inchipuit, încă ne oferă teme pentru cercetare. Pe de o parte, avem de-a face cu efectele devastatoare ale fenomenului comparaţiei şi competitivităţii care se proliferează pe reţelele de socializare. Vedem zilnic sute de poze care surprind momente din viaţa „prietenilor” noştri. E destul de dificil ca în faţa acestor „dovezi” ale succesului altora să nu compari, chiar subconştient, existenţa ta, uneori foarte modestă, cu cea a „prietenilor” care par a avea viaţa perfectă. Mai mult, ne comparăm viaţa socială, succesul şi bunăstarea cu viaţa şi succesul unor persoane pentru care nu nutrim sentimente şi care, la rândul lor, nu au niciun interes real pentru viaţa, necazurile şi persoana noastră. Ajungem să avem mii de prieteni – în teorie, cărora nu le cunoaştem bine caracterul, opiniile sau preocupările şi nici nu i-am întâlnit şi probabil nu îi vom întâlni vreodată în existenţă. Ei vin de nicăieri, dar ne afectează neaşteptat conştiinţa. Pseudoviaţa, virtual life, care ne determină fie să uităm cine suntem în realitate, fie ne face să devenim atât de implicaţi în spaţiul pe care l-am creat încât refuzăm să mai lucrăm la rezolvarea propriilor probleme reale, este periculoasă şi înşelătoare. Pentru că apar pe lângă problemele existente, altele neaşteptate: depresia, anxietatea, refugiul în alcool, droguri sau, în multe situaţii, izolare totală sau chiar suicid. E doar un efect al fenomenului competitivităţii şi comparaţiei în social media. Sunt multe de analizat şi de spus, dar ne vom rezuma doar la atât, aici.

Cyberspaţiul este o extensie psihologică a propriei noastre lumi lăuntrice. Inconştientul nostru are multe faţete, iar spaţiul online oferă posibilitatea desfăşurării acestora. Până şi lupul devine mieluşel pe social media şi invers, să ne gândim câţi „mieluşei” aflaţi în spatele conturilor false au făcut trolling la postările noastre sau câţi „mieluşei” au atras în reţele de trafic de carne vie persoane vulnerabile, copii şi adolescenţi. Xenofobia, rasismul, instigarea la ură, ameninţarea, calomnia, cyberbulling-ul sunt câteva din faptele ce stau la baza perisabilităţii noţiunii de „prieten” virtual.

Reglementări? Ar fi necesară, credem, intervenţia psihologilor care să atenţioneze sistematic asupra pericolelor, iar instituţiile de învăţământ, ca şi mass-media, prin radio şi televiziune, ar trebui să desfăşoare permanent programe de instruire şi conştientizare cu privire la capcanele online, cum se practică acum, de pildă, în Occident. Dar, din nefericire, nu ne putem lăuda cu asemenea investiţii, atâta vreme cât se alocă o sumă insignifiantă din PIB educaţiei şi sănătăţii mintale din România, multe şcoli nu au nici măcar o toaletă, apă şi săpun darămite un cabinet de psiholog şcolar. Pare puţin probabil ca politicienii noştri să decidă, în viitorul apropiat, să reducă independenţa platformelor de socializare. Orice restricţie a mijloacelor de comunicare ridică îngrijorări cu privire la limitările libertăţii cetăţenilor sau suspectarea abrogării puterii de comunicare de către guvern. Insulta şi calomnia în social media nu reprezintă un fenomen nou. Cu toate că există deja legi privind acest tip de discurs în majoritatea ţărilor, este important de ştiut că atât insulta, cât şi calomnia nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni în Noul Cod Penal din România. Deocamdată, pentru o bună sănătate mintală, prezenţa cu măsură pe reţelele de socializare, evaluarea influenţei pe care o au aceste reţele de socializare asupra vieţii noastre, filtrarea „prietenilor” virtuali din listă, utilizarea lui Block la nevoie şi activităţile dese cu familia şi prietenii în spaţiul real rămân singurele reglementări la îndemănă.

Cristina Danilov este psiholog

Publicitate și alte recomandări video