Caută 
1 MIN
Să zaci liniştit în pat şi să gândeşti la o carte minunată citită sau la un film cu De Niro şi Meryl Streep; sau gândurile să-ţi zburde hai-hui, la nimic precis, să te transporţi cu mintea, de pildă, în anii copilăriei, când erai răcit şi umblau mama şi toţi ai casei în jurul tău şi te corcoleau ca pe sfintele moaşte, iar tu te lăfăiai în pat, în plăceri aliotmane – fără grija temelor, fără teama că ai luat o notă mică, dar nu ai spus acasă etc.
Şi să nu-ţi treacă prin cap, Doamne fereşte, să ieşi din căldurica cearşafurilor şi pernei în aerul rece al camerei. E bâia! Să nu faci vreo nefericită mişcare şi să-ţi scoţi un picior gol de sub aşternut în, vai! ghearele frigului – cugetă numai câte suferinţe te pot aştepta.
Să zaaaci dezbrăcat, cu trupul dezgrădit de toate cele şi cu bostanul golit, fără griji în dovleac; să uiţi de facturi, de dracii ăia de copii, de momâia aia de Dăncilă sau de Ghiorlando. Să te lăfăieşti în pat şi să fii nepăsător faţă de toate argumentele deştepte din lume, faţă de toate politichiile, raţiunile, sistemele sau "ismele". La dracu cu acestea! Se pot compara ele cu o oră de somnic zdravăn în pat, cu o leneveală sănătoasă? Se pot compara cu senzaţia de plăcere, pe care nici Osho, cu toate zâmbetele lui dulcege, n-a simţit-o?
Să te întinzi ca o pisică languroasă până-ţi trosnesc oasele de plăcere şi să dai cu tifla ideilor care ţi se înfig spadasinic în căpăţână, gândurilor abisale cât groapa Marianelor: că te ramoleşti, că îmbătrâneşti şi mâine-poimâine huştiuliuc în groapă! Dacă totuşi te zghihuie gândul să te scoli şi să te apuci să ari ca musca, gândeşte-te numai câte nefericiri te aşteaptă, câte dezavantaje şi probleme intervin când ai coborât din Sfântul Pat.
Sigur, pentru unii este mai greu să înţeleagă fabuloasa desfătare a statului în pat, necuprinsa poftă de lăfăire. Când eşti posesorul unei vile babane, care te conţine, într-un cartier babani de babani, când ai un cont baban, este mai greu să pricepi minunata trândăveală a şederii în pat, care, în treacăt fie spus, nu a dăunat nimănui niciodată. În Sfântul Pat, de pildă, nu s-a accidentat nimeni! Pe când, dacă cobori din pat (sau chiar sari din pat ca un prost), dacă faci fie şi un pas în afara spaţiului sacrosant, cum spuneam, câte necazuri nu te pot aştepta, câte nenorociri nu te pot paşte!
Acuma, e drept, tot în pat mor cei mai mulţi oameni! Dar nu face să ne gândim la asta, mai e mult până acolo; aşa gândim şi bine facem, că ar fi groaznic să trăim cu gândul numai la moarte!
Sigur, dacă nu simţi plăcerea şederii cu genunchii la gură în pat şi de a privirii în neştire pe fereastră, de a te bucura de un nor fumuriu sau de globul purpuriu al soarelui dimineaţa, e mai greu să nu te laşi copleşit de meschinăriile vieţii. Însă lenevind în pat, îţi dai seama cel mai bine că viaţa îţi este dată o singură dată, că bucuria nu se află în bani, că viaţa este numai ceea ce este, nu cum ţi-o închipui din fuga unei maşini mai bengoase, din noul mobilier mai bengos şi din alte lucruri bengoase, care, de fapt, nu fac nici cât o ceapă degerată; căci, omule, te-ai împotrivit răului din lume, dar acum ai născocit una şi mai gogonată: să te împotriveşti binelui.
Dar dacă, hărnicosule, vei uita de superhărnicie şi îţi vei prelungi zilnic şederea în pat, vei trândăvi ca un urs în hibernare, atunci nu te vei mai uita la rândurile mele ca la o oglindă aburită şi vei începe să-ţi pui problema: "Poate că totuşi are dreptate scârţa-scârţa pe hârtie ăsta! De ce am nevoie de atâtea buclucuri? Mai bine să lenevesc în pat ca un bimbaşă!"
Căci lenevind, dăm de fapt cu tifla pozitiviştilor, optimiştilor incurabili, practicilor şi pragmaticilor, care toţi ajung să fie mai mult sau mai puţin ca cei doi ţărani din Povestea unui om leneş care-l duc la spânzurătoare pe leneş: călăi ai non-conformiştilor, ai contemplativilor, ai ex-centricilor minoritari întotdeauna, ai "incerţilor", cum spunea Tovarăşul Stalin, incerţi pe care statul sovietic, nu-i aşa, îi arunca ca pe nişte măsele stricate. Iar aceşti incerţi leneşi, minoritari întotdeauna, vor simţi imensa greaţă a leneşului lui Creangă faţă de toate ideile şi concepţiile unanim acceptate ale infailibilor, strângătorilor la ciorap şi în conturi, neprihăniţilor de toate soiurile, progresiştilor, marxiştilor, neomarxiştilor şi paramarxiştilor, maoiştilor, corecţilor politic ai noului socialism global etc., etc.
La naiba cu toţi aceştia! Nu mai bine să zăbovim în pat?
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
