Împărţiţi, dar nedespărţiţi

Mântuitorul Hristos a venit în lume pentru a reface legătura omului cu Dumnezeu, dar şi a oamenilor între ei: "pentru ca toţi să fie una" (Ioan 17, 21). Domnul nu a făcut vreo diferenţiere între evrei şi samarineni, între farisei şi vameşi, între oameni sănătoşi şi leproşi. Dimpotrivă. A căutat spre fiecare cu aceeaşi dragoste. A mustrat lenea, viclenia, îndărătnicia, minciuna, trădarea şi făţărnicia. Nu a forţat libertatea nimănui, nu a căutat să copleşească prin minuni, să impresioneze şi să stăpânească. A vindecat mulţimi de bolnavi, dar nu a făcut să dispară boala. A hrănit mii de oameni în pustie, dar nu a eradicat foamea din lume. A înviat pe unii, dar nu a suspendat moartea biologică. A potolit furtuni, dar nu a schimbat clima. Mai mult, ne-a avertizat că "în lume necazuri vom avea" (cf. Ioan 16, 33). Cum putem noi să ne explicăm acestea, dacă nu prin faptul că El ne respectă alegerile făcute începând cu cea din grădina Edenului? Întrupându-Se, Domnul nu oferă "raiul pe pământ", ci Împărăţia Cerurilor. Iar "Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut" (cf. Luca 17, 20), căci ea este "înlăuntrul nostru" (cf. Luca 17, 21). Aşadar, dacă omul nu se va schimba lăuntric, cu harul lui Dumnezeu, dacă nu-şi va vindeca sufletul prin pocăinţă, degeaba se va strădui să schimbe cele din afară.

De-a lungul istoriei au fost tot felul de categorisiri şi de "categorii": sclavii şi stăpânii lor, iudeii şi elinii, săracii şi bogaţii, albii şi negrii, "rasa superioară" şi alte rase, exploataţii şi exploatatorii. Cei însă care "s-au îmbrăcat în Hristos" sunt una, spune Sfântul Apostol Pavel: "Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască" (Galateni 3, 28). În Biserică nu se fac împărţiri pe nici un fel de criterii extrateologice: nici pe criterii politice, nici economice, nici etnice, cu atât mai puţin pe criterii medicale sau de oricare altă natură. Chiar dacă unii suntem "chemaţi", alţii "credincioşi", unii au preoţie sacramentală, alţii preoţie universală, unii sunt mai virtuoşi, alţii mai păcătoşi, unii mai implicaţi, alţii mai neputincioşi, unii mai înţelepţi, alţii mai nepricepuţi – în fapt, toţi "un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora" (Romani 12, 5). Dar nu numai faţă de cei din Biserică, ci faţă de tot omul suntem îndemnaţi de Mântuitorul să arătăm dragoste: "Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Matei 5, 45).

Aşadar, nu este nimic creştinesc în a împărţi oamenii pe categorii pentru a eticheta sau a discrimina. Nu se pot pune la zid mulţimi de oameni în numele unui impersonal "bine general". Nu se poate construi sau revitaliza o societate sacrificând libertăţi individuale. Avem nevoie nu de dezbinare, ci de conştiinţa că toţi împreună suntem şi împreună pătimim în aceste vremuri grele, că doar prin solidaritate putem birui, iar nu prin măsuri abuzive sau condiţionări nejustificate. Putem fi împărţiţi (de forţe lumeşti sau de isterii apocaliptice), dar să rămânem nedespărţiţi (în Dumnezeu).

Iar dacă, totuşi, sunt unii doritori de segregare, să ne aducem aminte că separare va fi doar la sfârşitul veacurilor. Atunci, la Judecată, Domnul "va despărţi pe unii de alţii, precum desparte oile de capre" (Matei 25, 33). Şi nici atunci nu va fi vreo discriminare, ci fiecare se va plasa "de-a dreapta sau de-a stânga", funcţie de alegerile sale, de cum a primit sau nu dragostea lui Dumnezeu. Cei care se grăbesc să facă deja judecăţi pe pământ, împărţind oamenii, se pun pe ei înşişi în locul Dreptului Judecător. Şi cutremurător lucru este a te pune în locul lui Dumnezeu!

Publicitate și alte recomandări video