Noi documente despre Ciprian Porumbescu (I)

În partea I au fost ordonate analize muzicale, studii de stilistică şi istoriografie, partea a doua cuprinzând 33 de creaţii pentru pentru pian (manuscrise şi tipărituri), pentru vioară solo, vioară şi pian, pentru orchestră, creaţii vocal-simfonice (partiturile în ultimele două genuri păstrându-se tot în manuscris). Iniţiativa doamnei Constanţa Cristescu de a readuce în atenţie cercetările muzicologice şi lucrările lui Ciprian Porumbescu se impune, e potrivit de subliniat încă de la începutul însemnărilor de faţă, în rândul actelor de cultură cu triplu scop important: de a înfăţişa epoca istorică de care a fost legat muzicianul român, de a-i analiza cele mai importante compoziţii, de a le oferi tinerei generaţii spre a fi valorificate în concerte, recitaluri şi spectacole.

Doi autori grupaţi în partea I ies pentru o clipă din lumea veşnicei tăceri aşezându-şi ideile în cuvinte potrivite. Neuitat interpret al opus-urilor dăruite de George Enescu viorii, Sherban Lupu a fost situat în deschiderea seriei de studii cu evocarea succintă a muzicianului Porumbescu. Din scrierile lui Titus Moisescu au fost alese consideraţiile despre muzica religioasă. Deşi nu a tratat analitic în general creaţia lui Porumbescu, nici compoziţiile cu caracter religios, Titus Moisescu şi-a argumentat pledoaria pentru opus-urile de cult prin îndelungata contribuţie la activitatea ansamblurilor vocale de la Biserica Kreţulescu, Biserica Domniţa Bălaşa, Corala Patriarhiei şi Asociaţia corală „Te Deum Laudamus”. Înregistrările pe cd-uri, documentul video pe care l-am realizat pentru TVR Iaşi în timpul concertului din biserica „Trei Ierarhi”, dirijat de Valentin Gruescu, păstrează spre neoprită admiraţie vocea de bas profund, ce atrăgea imediat atenţia, dar se integra muzical-smerit în substanţa sonor-expresivă a vocilor reunite. Absenţa preocupării teoretice speciale în relaţie cu muzica lui Ciprian Porumbescu a fost compensată de cunoaşterea tehnicii şi stilului cântului menit stranei, de vocaţia bizantinologului rămas, din pasiune şi vocaţie, ani mulţi în ambianţa austeră a bibliotecilor unde manuscrisele, documentele secolelor trecute dezvăluie celui ce ştie să le perceapă informaţii, înţelesuri din vechime. Cei interesaţi să studieze teoretic, să redea vocal compoziţiile lui Ciprian Porumbescu află de la Titus Moisescu unde pot găsi, printre altele, Psalmul 88, Axionul la Naşterea Domnului, „Cade-se cu adevărat” – Axionul la Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, Condacul Maicii Domnului.

Tot despre muzica de strană rămasă de la Ciprian Porumbescu scrie bizantinologul Vasile Vasile. Nutrindu-şi condeiul din cernelurile istoricului familiarizat cu arhivele şi ale criticului curajos, dar nu nedrept al vremurilor noastre, Vasile Vasile refuză perpetuarea informaţiilor eronate ce îşi continuă circuitul public, „traducerile” creaţiilor muzicianului evocat conform legilor propagandistice din trecutul recent, ori superficialităţii prezentului. „Argumentul final în favoarea acceptării titlului şi a conţinutului prezentului demers [«Creaţia religioasă a lui Ciprian Porumbescu»] l-a constituit faptul că ruperea şi eliminarea creaţiei religioase de cealaltă parte a creaţiei lui Ciprian Porumbescu a dus la necunoaşterea ei. Şi este o mare nedreptate continuată şi astăzi de a nu aşeza aceste creaţii la locul pe care-l merită. Nu mă poate consola faptul că şi Recviemul-parastas al lui Marţian Negrea şi creaţiile religioase ale lui Gavriil Musicescu, D.G. Kiriac, Teodor Teodorescu, Gavriil Galinescu se bucură de acelaşi tratament – ignorarea. În locul lor sunt plasate înjghebări diletante, unele neghioabe, «ce din coadă au să sune» […] – aşa-zise creaţii, ce atentează la viguroasa tradiţie în care se înscriu portativele celui născut la Şipotele Sucevei. […] În cazul lui Ciprian Porumbescu se poate vorbi despre o fermitate exemplară a sentimentului patriotic şi a celui religios.”¹

Vasile Vasile propune împărţirea creaţiei de cult a lui Ciprian Porumbescu în trei categorii: „muzica de cult, destinată explicit cafasului bisericii; muzica ocazională, legată de anumite momente importante din viaţa religioasă a populaţiei bucovinene; lucrări cu caracter religios destinate sălii de concert, în care se încadrează inclusiv citatul «Adus-mi-am aminte» şi se adaugă «Altarul mănăstirii Putna».”²

Voi continua prezentarea volumului „Ciprian Porumbescu necunoscut” în ediţia de miercuri, 13 decembrie, a „Ziarului de Iaşi”.        

¹Ciprian Porumbescu necunoscut. Ediţie îngrijită şi revizuită de muzicolog dr. Constanţa Cristescu. Editura Muzicală, 2023, p. 57

²Op. cit., p. 60

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

Publicitate și alte recomandări video