Normalitatea

Pe 6 august, acum mai puţin de o lună de zile, noul guvern pro-european de la Chişinău depunea jurământul, iar Republica Moldova redevenea un stat normal şi funcţional pe plan intern şi frecventabil, pe plan extern. 

De atunci şi până astăzi Preşedintele Maia Sandu, Premierul Natalia Gavriliţă, Preşedintele Parlamentului Igor Grosu şi Ministrul de Externe Nicu Popescu au avut întâlniri oficiale cu Klaus Iohannis, Florin Cîţu, Ludovic Orban, Andrzej Duda (Preşedintele Poloniei), Volodymyr Zelenskyy (Preşedintele Ucrainei), Denys Shmyhal (Premierul Ucrainei), Valdis Dombrovskis (Vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene), Peter Michalko (Preşedintele Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova), Jean Yves Le Drian (Ministrul pentru Europa şi Afaceri Externe al Republicii Franceze), Stefan Löfven (Premierul Suediei), Alexander Schallenberg (ministrul federal pentru Afaceri Europene şi Internaţionale al Austriei), Egils Levits (Preşedintele Letoniei), Kersti Kaljulaid (Preşedintele Estoniei), Jakub Kulhánek (Ministrul Afacerilor Externe al Cehiei), Edgars Rinkēvičs (Ministrul Afacerilor Externe al Letoniei), Inguna Dobraja (directoarea de ţară a Băncii Mondiale) şi Rodgers Chawani (Reprezentantul permanent al FMI în Republica Moldova). La rândul lor, miniştrii cabinetului Gavriliţă şi-au început deja parteneriatele lucrative cu omologii lor din Guvernul României. 

Acest tur de forţă diplomatic al proeuropenilor de la Chişinău, venit în urma deschiderii fără precedent arătată de către România, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, nu este altceva decât o încercare de recuperare a anilor pierduţi în care „diplomaţia” oligarhului Plahotniuc şi a socialistului Igor Dodon făcuseră din Republica Moldova o ţară care bifa doar tradiţionalele întâlniri cu Vladimir Putin, Viktor Orban, Aleksandr Lukaşenko, Recep Erdogan ori cine ştie ce alţi reprezentanţi ai Kârgâzstanului şi ai Turkmenistanului. 

Rusia stă momentan la cotitură şi urmăreşte cu atenţie (şi, posibil, „cu îngrijorare”) demarajul puternic spre Vest al noilor conducători de la Chişinău, investiţi cu un vot popular într-o proporţie covârşitoare de către alegătorii sătui să mai înghită balivernele socialiştilor lui Dodon. Într-o manieră butucănoasă, dar şi previzibilă, Moscova a mutat prin vizita „inopinată” la Chişinău a lui Dmitri Kozak, şeful adjunct al administraţiei de la Kremlin, la doar cinci zile după ce noul guvern de peste Prut şi-a intrat în atribuţii. O vizită ce a avut oficial drept scop „discutarea temelor prioritare ale agendei bilaterale moldo-ruse”, dar în care – conform presei ruse – emisarul Moscovei („Dmitrii Kozak nu este omul care vine să audă opinia unei ţări-neprietene, el vine cu agenda proprie şi cu propuneri concrete”) a insinuat că pe moldoveni îi poate paşte şi surprize neplăcute (potenţiale tulburări din Transnistria, preţul la gaz ori exportul de vin, legume şi fructe în Rusia) în cazul în care virajul spre Vest al moldovenilor se va confirma a fi ireversibil. 

Înfrângerile geopolitice pe care Rusia le-a suferit în Republica Moldova, atât la alegerile prezidenţiale, cât şi la cele parlamentare, au lăsat însă urme adânci nu doar la Moscova, ci şi intern, la Chişinău, în rândurile socialiştilor lui Igor Dodon. Într-o patetică încercare de repoziţionare politică, două dintre tinerele speranţe socialiste, Ion (sau „Ivan”, cum îşi spunea în campaniile electorale trecute) Ceban – Primarul Chişinăului – şi Irina Vlah, guvernatorul Găgăuziei, au avut brusc revelaţia faptului că vorbesc şi iubesc limba română, lăsându-l din nou – tradiţional – în offside pe Igor Dodon care s-a pomenit că a rămas unicul politician de la Chişinău care susţine limba „moldovenească”, de altfel una dintre temele predilecte ale propagandei ruse în Republica Moldova.

România, în tot acest timp, a dat dovadă de inteligenţă evitând clinciurile identitare atât de dragi Moscovei, preferând să-şi facă simţită prezenţa în Republica Moldova prin proiecte concrete de întrajutorare, de la sprijinul sanitar în lupta cu COVID până la investiţii economice şi „acţiuni energice de sprijin pentru a menţine Republica Moldova ca prioritate pe agenda Uniunii Europene”, aşa cum s-a exprimat Preşedintele Iohannis în recenta sa vizită de la Chişinău. Lucru confirmat şi de Igor Grosu, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, în discursul pe care l-a avut în această săptămână la şedinţa solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului de la Bucureşti: „România este principalul avocat al Republicii Moldova în aspiraţiile sale de integrare europeană. Vin să vă mulţumesc public şi pentru mâna frăţească întinsă de România în timpul pandemiei de COVID-19. (…) Modul exemplar în care a acţionat statul român ne-a ajutat foarte mult în combaterea pandemiei, dar cel mai important a salvat sute sau poate mii de vieţi omeneşti. Vin de la Chişinău cu veşti bune. După alegeri, Republica Moldova se întoarce, după ani de rătăcire, pe drumul modernizării de tip occidental. Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova au un mandat ferm de a curăţa, dezvolta şi deschide ţara spre exterior. Hai să dăm mână cu mână, să construim un viitor comun aici, la noi acasă în Europa!”.

Republica Moldova, şi nu din vina ei, a pierdut aproape 10 ani, un timp extraordinar de preţios, în care s-a îndepărtat de Europa. Dar astăzi – şi cu ajutorul nostru – putem spune că normalitatea revine la Chişinău.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova

Publicitate și alte recomandări video