Caută 
1 MIN
Trăgând linie, constatăm că e criză mare de intelectuali în PSD. Iar intelectualii de stânga, câţi sunt, nu prea vor să aibă de-a face cu acest partid. Singurul care a rămas fidel, de pe vremea când manipula opinia publică prin intermediul televiziunii, este Răzvan Teodorescu.
1) Dacă cineva mai avea dubii în ce priveşte natura profundă a Partidului Social-Democrat, a găsit răspunsul în afirmaţia pe care a făcut-o recent, într-un moment de euforie, premierul Viorica Dăncilă: PSD este "cel mai românesc partid". Însă, ca să fim drepţi, din această abruptă declaraţie se puteau înţelege mai multe lucruri. De exemplu, că în partid nu au ce căuta străinii de neam, cozile de topor, vânduţii şi trădătorii, spre deosebire de alte formaţiuni politice, ai căror membri nu sunt români neaoşi şi slujesc interesele unor puteri occidentale. În această perspectivă, PSD ar fi continuatorul asociaţiei pe care Caragiale o descrie într-o schiţă premonitorie intitulată Românii verzi (unul din principiile de bază ale acestei societăţi era "necesitatea imperioasă a exclusivismului naţional celui mai extrem"). Totuşi, ca să evite ambiguităţile, dna Dăncilă a adăugat că partidul a cărui preşedintă tocmai devenise este "cel mai românesc" întrucât se preocupă ca nimeni altul de soarta şi de bunăstarea românilor.
Intrăm aici pe un teren cunoscut. Pesediştii nu obosesc să ne asigure că doar ei ne vor binele, că doar ei ne cunosc nevoile, că doar ei ne înţeleg şi ne susţin aspiraţiile. "Ceilalţi" nu doresc altceva decât să-şi bată joc de noi, să ne impună o politică de austeritate, să ne taie salariile şi pensiile, să vândă bogăţiile ţării străinilor. În consecinţă, ni s-a spus nu o dată că un bun român, un român adevărat trebuie musai să fie pesedist. Aflăm astfel că există români buni, şi români răi, români adevăraţi şi români neadevăraţi. Şi atunci, cum să nu declare Viorica Dăncilă că PSD este cel mai românesc partid?
Afirmarea apăsată, chiar ostentativă a identităţii autohtone se întâlneşte în cele mai diverse şi adesea cele mai neaşteptate situaţii. Iată, de pildă, cuvântul naţional; se poate vorbi, în acest caz, de o adevărată inflaţie. S-au înmulţit teatrele naţionale, s-au înmulţit teatrele de operă naţionale. Un aşezământ cultural ieşean, a cărui menire iniţială era să facă actul cultural cât mai accesibil, s-a metamorfozat peste noapte, aşa că Ateneul popular a devenit Ateneul naţional. Dar fenomenul cel mai frapant s-a produs în învăţământ. Liceele s-au transformat, în bună parte, în colegii şi au adăugat termenul magic naţional. Liceul Naţional din Iaşi, de veche tradiţie este acum Colegiul Naţional, dar colegii naţionale sunt în oraş încă vreo cinci. În ţară, colegiile naţionale sunt puzderie. E curios că cei care cedează modei nu-şi dau seama că aplicarea mecanică a unei etichete duce la uniformizare şi la banalizare.
Să nu ne mire dacă într-o zi vreun director ambiţios va avea ideea să declare că şcoala pe care o conduce este … cel mai naţional colegiu.
2) A avut ecou şi o declaraţie a unui vocal lider PSD, Cătălin Rădulescu. Domnia-sa a ţinut să precizeze că vorbeşte în numele intelectualilor din partid. Atingea, astfel, o chestiune interesantă: cine sunt, în definitiv, intelectualii pesedişti? Răspunsul nu e uşor de dat, cu atât mai mult cu cât în fruntea partidului e o doamnă ce are dificultăţi majore în utilizarea corectă a limbii române. Diplomele obţinute de cutare sau cutare personaj nu reprezintă nicidecum o garanţie. Cătălin Rădulescu, cunoscut sub porecla, schimbată în renume, de Mitralieră, e de profesie medic. Nu ştiu ce a făcut în această calitate, dar ceea ce vedem noi este comportamentul unui ins rudimentar şi agresiv. Şi Nicolae Bacalbaşa este medic însă caracteristica lui principală este vulgaritatea: e dezolant să vezi pe cineva coborând atât de jos nivelul discursului, făcând gesturi obscene, debitând ipoteze politice fantasmagorice. În ce-i priveşte pe miniştri, partidul a scos în faţă tot felul de figuri, sinistre sau doar ridicole. Un Andruşcă e un astfel de exemplar, Liviu Pop nu e mai prejos, Petre Daea oferă non-stop recitaluri comice. Ministrul sănătăţii Sorina Pintea e foarte atentă la "look"-ul ei, îşi trece cu multă eleganţă şi cu lentoare studiată părul pe după ureche, dar se fereşte să abordeze frontal problemele grave ale sistemului. Despre Ecaterina Andronescu am mai scris şi nu vreau să mă repet. Rămâne un mister pentru mine cum această doamnă mai poate avea activitate ştiinţifică întrucât e toată ziua pe la talk-show-uri, iar când nu e la talk-show-uri este ministru. Când, dăunezi, doamna ministru a mototolit în faţa studenţilor două bancnote, domnia-sa repeta, fără să ştie şi în versiune soft, gestul scandalos al celebrului cântăreţ Serge Gaingsbourg care, în 1984, la o emisiune TV, a dat foc cu bricheta unei bancnote de 500 de franci (o sumă respectabilă, totuşi, la vremea aceea); cântăreţul era în stare de ebrietate (era starea lui naturală), scuză pe care, presupun, Ecaterina Andronescu nu o poate invoca. În fine, la Cultură, avem un rector de universitate, Daniel Breaz, agramat şi prizonier al unui fioros limbaj de lemn.
Despre diplomele obţinute la nu ştiu ce Academii de informaţii sau Şcoli de apărare, despre doctoratele plagiate nu are rost să mai vorbesc. Trăgând linie, constatăm că e criză mare de intelectuali în PSD. Iar intelectualii de stânga, câţi sunt, nu prea vor să aibă de-a face cu acest partid. Singurul care a rămas fidel, de pe vremea când manipula opinia publică prin intermediul televiziunii, este Răzvan Teodorescu.
Ceea ce nu înseamnă că impostorii nu sunt capabili să facă cele mai abjecte ticăloşii. Să ne gândim la trioul malefic Florin Iordache – Şerban Nicolae – Eugen Nicolicea. De unde se vede că o diplomă, indiferent cum e obţinută, ajunsă în mâna unui primitiv poate fi folosită drept măciucă.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor
Publicitate și alte recomandări video
