Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Variaţiuni pe o temă cunoscută

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

Idealizarea trecutului e un demers propriu naţionalismului pentru că trecutul oferă iluzia legitimării. Pe de altă parte, fiecare individ are motive să fie nostalgic după propria-i tinereţe, după anii când era viguros şi disponibil, când iubea, când chefuia cu prietenii etc. etc.

Numărul de săptămâna trecută al revistei Newsweek, ediţia românească, a propus un grupaj de texte pe tema "era mai bine pe vremea lui Ceauşescu". Am fost onorat să particip eu însumi la acest "dosar", alături de Radu Paraschivescu, Ioan Stanomir, Radu Vancu, Cristian Preda, Melania Cincea, Vladimir Tismăneanu, Ramona Ursu - şi rog să fie iertat că nu am cum să-i menţionaz pe toţi participanţii la dezbatere. Însuşi fapul (sau însăţi faptul, cum ar spune Viorica Dăncilă) că se repune pe tapet această chestiune mi se pare semnificativ. Cum, există încă nostalgici ai comunismului, există încă oameni convinşi că "înainte era mai bine"? Da, există, şi încă mulţi. Statisticele sunt fără echivoc. Peste 44% dintre români consideră că se trăia mai bine înainte de 1989, peste 64% dintre români au o părere bună despre Ceauşescu (unul din cinci români are o părere excelentă), 62% dintre concetăţenii noştri socotesc comunismul "o idee bună". Mie personal aceste cifre mi se par halucinante. Atât memoria individuală, cât şi memoria colectivă sunt în mare suferinţă. E posibil oare ca eu să-mi amintesc perfect o serie de lucruri, iar alţii, care au trăit exact aceleaşi experienţe, să le fi uitat? M-am gândit în mai multe rânduri să alcătuiesc un fel de repertoriu al locurilor din Iaşi legate de frustrările pe care le-am trăit în acei ani, de lipsurile pe care le-am îndurat. Mă duceam la 5 dimineaţa la micul magazin de lactate din faţa Universităţii de medicină, imediat ce faci la dreapta ieşind din strada Vasile Alecsandri: aşezându-te la coadă la acea oră, aveai şansa să "prinzi" şi lapte, şi iaurt. Unt puteai "prinde" din când în când la magazinul Central de pe Ştefan cel Mare, dar nu în magazin, ci în spate, unde se improvizase un soi de ghişeu la care o vânzătoare (invizibilă) distribuia, parcimonios, preţioasele pachete. La Hală, la parter, când se aducea (rar) carne, se formau cozi uriaşe, erai împins, strivit, sufocat, înjurat, se auzeau ţipete, blesteme, ameninţări, şi toate astea pentru o bucată de carne grasă. Or, în aceste situaţii penibile şi umilitoare nu eram singur, eram împreună cu zeci, sute de oameni. Să-i fi lovit oare, brusc şi inexplicabil, amnezia? Să fi uitat studenţii mei cum stăteau în sala de curs îmbrăcaţi în paltoane, cu căciuli şi mănuşi? Refuz să cred. Şi totuşi, ce se întâmplă?

Adevărul e că tema lui "era mai bine înainte" are o veche istorie. A fost o temă romantică prin excelenţă, când prezentului bicisnic îi era opus trecutul glorios. Eminescu a practicat intens această antiteză ("Iară noi? noi epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite" etc.); generaţii de elevi au învăţat cum, în Scrisoarea a treia, poetul - după ce evocă admirativ mirabila epocă a lui Mircea cel Bătrân - critică viguros, în partea a doua a textului, "societatea burghezo-moşierească". Idealizarea trecutului e un demers propriu naţionalismului pentru că trecutul oferă iluzia legitimării. Pe de altă parte, fiecare individ are motive să fie nostalgic după propria-i tinereţe, după anii când era viguros şi disponibil, când iubea, când chefuia cu prietenii etc. etc. Este ceea ce doi autori, Patrick Nussbaum şi Grégoire Evequoz, au numit - cu o formulă ingenioasă - sindromul oglinzii retrovizoare.

Acestui sindrom, cunoscutul filosof Michel Serres, membru al Academiei Franceze, i-a consacrat în 2017 (avea atunci 87 de ani) o cărţulie de nici o sută de pagini intitulată chiar… Era mai bine înainte. Cu un umor reconfortant, Serres observă că e îndreptăţit să se pronunţe în această problemă, întrucât, datorită vârstei, ştie şi cum era înainte şi cum este acum. Aşadar: înainte erau Stalin, Hitler, Mao, lagărele de concentrare, Gulagul, al doilea război mondial cu cei 45 de milioane de morţi, războaiele coloniale etc. Acum, noi europenii trăim (chiar dacă au mai fost unele conflicte locale) în pace de decenii bune şi, în ciuda atentatelor şi a atacurilor teroriste, violenţa a scăzut peste tot în lume. Medicina a cunoscut progrese extraordinare, boli ce păreau necruţătoare au fost învinse, speranţa de viaţă a crescut considerabil. Sigur, toate acestea au provocat şi alte fenomene pe care nu reuşim totdeauna să le ţinem sub control, explozia demografică în primul rând, migraţia etc. Dar, per ansamblu, e de domeniul evidenţei că înainte nu era mai bine.

Aviz amnezicilor care tânjesc după "epoca de aur".

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri