De ce cresc tarifele RCA. Firmele de asigurare, obligate să achite maşini închiriate la preţ de limuzină cu şofer

Pe 1 octombrie 2019, un şofer nu s-a asigurat suficient la o parcare cu spatele, lovind o maşină parcată. Proprietarul autoturismului păgubit s-a adresat societăţii SOS Daune SRL pentru a-l reprezenta în vederea reparării maşinii şi a obţinerii despăgubirilor. Pe 6 octombrie, Omniasig SA a fost notificată pentru deschiderea dosarului de daună, fiind depusăşi cererea de despăgubire. Asigurătorul a efectuat constatarea daunelor pe 8 octombrie, dată la care şi maşina a fost introdusă în service. Reparaţiile au durat trei zile, timp în care şoferul păgubit a beneficiat de o maşină de înlocuire. Şoferul şi-a rezolvat problema, iar între SOS Daune SRL şi Omniasig Vienna SA a început un conflict care s-a prelungit pe holurile instanţelor ieşene.

Asigurătorul a primit o factură pentru reparaţii în valoare de 4.921 lei. A acceptat să plătească doar jumătate. A refuzat şi să achite întreaga sumă solicitată drept contravaloare a serviciilor de închiriere a maşinii de înlocuire. A plătit doar 2.856 lei, cu 2.646 lei mai puţin decât i se ceruse. Cazul a ajuns pe masa judecătorilor ieşeni. De o parte, SOS Daune SRL cerea plata întregilor sume pretinse. „Legislaţia asigurărilor nu prevede dreptul asigurătorului de refuzare sau limitare a sumei pe care trebuie să o achite cu titlu de lipsă de folosinţăşi nici criterii pentru aceasta”, au arătat reprezentanţii SOS Daune. De cealaltă parte, reprezentanţii Omniasig au afirmat că nu pot fi obligaţi să plătească orice sumă imputată. „Tarifele practicate pentru închiriere nu pot fi discreţionare, ci trebuie să se facă dovada că valoarea solicitată este cea afişată, adică utilizată în raport cu toţi clienţii reclamantei, indiferent de calitatea acestora şi indiferent dacă închirierea a fost suportatăşi achitată direct de către client sau de către un asigurator RCA. Tariful de închiriere solicitat de reclamantă este excesiv şi nerezonabil, depăşind cu 400% valoarea preţurilor de referinţă din piaţă”, au apreciat aceştia. Cei 5.502 lei pretinşi drept chirie pentru doar trei zile reprezentau practic echivalentul a 367 euro pe zi.Pe piaţă, un autoturism decent poate fi închiriat şi cu sume de 30-50 euro/zi, dar Omniasig SA nu făcuse decât o critică generală.

În privinţa costurilor reprezentând reparaţiile, magistraţii Judecătoriei nu au ezitat mult. Omniasig SA efectuase propriile investigaţii, dar procesul-verbal nu cuprindea decât semnătura reprezentantului său, nu şi cele ale şoferilor implicaţi în accident. Legea impunea întocmirea unui raport de expertiză care să fie comunicat în decurs de trei zile, ceea ce nu se întâmplase. Prin urmare, Omniasig SA nu putea să cenzureze cu de la sine putere factura emisă de service. Capătul de cerere referitor la plata şi a celeilalte jumătăţi din factură a fost astfel acceptat. În plus, Omniasig SA a fost obligatăşi la plata penalităţilor de întârziere, în sumă de 3.550 lei.

În privinţa maşinii de înlocuire, legea prevede doar că aceasta trebuie să fie de aceeaşi clasă sau de o clasă inferioară. Şoferul putea apela la orice firmă specializată ar fi dorit, nefiind obligat să caute una ieftină. Câtă vreme serviciile de închiriere fuseseră efectiv prestate, fiind emisă o factură fiscală cu suma aferentă, asigurătorul nu avea dreptul să refuze plata. „Deşi pârâta a invocat existenţa unei diferenţe dintre tariful pieţei şi tariful facturat de către reclamantă, aceasta nu a indicat niciun temei legal concret în baza căruia poate refuza achitarea diferenţei de despăgubire. Simpla invocare a unei diferenţe dintre preţul practicat de reclamantăşi alţi operatori economici, în lipsa tuturor elementelor ce conduc la stabilirea preţului de închiriere, nu poate constitui, în lipsa coroborării cu alte probe, o dovadă a fraudei la lege, în sensul invocat de pârâtă”, au apreciat judecătorii. Ca urmare, Omniasig SA a fost obligatăşi la plata diferenţei de factură pentru maşina închiriată.

Pe coordonate similare s-a desfăşurat şi un alt caz arbitrat de judecătorii ieşeni, plecat de la un accident petrecut pe 19 august 2019. Aflată la volanul unui Opel Vectra, Daniela A. nu a observat un indicator şi nu a acordat prioritate unui Hyundai Tucson care vira la dreapta. Din nou, dosarul a ajuns în instanţă, cu aceiaşi combatanţi. De o parte, SOS Daune SRL a solicitat plata sumei de 3.808 lei pentru chiria automobilului de înlocuire, plus penalităţi în sumă de 5.768 lei. Din costul reparaţiilor, de 11.753 lei, Omniasig SA plătise doar 5.359 lei. SOS Daune SRL cerea diferenţa, plus penalităţi de 9.529 lei.

În instanţă, reprezentanţii Omniasig SA au afirmat că achitaseră factura de reparaţii doar parţial întrucât era vorba de un caz de culpă comună. Şoferul Hyundai-ului nu se încadrase pe prima bandă înainte de a vira, cu cel puţin 50 de metri înainte de intersecţie, aşa cum prevede legea. În privinţa tarifului de închiriere, Omniasig SA l-a apreciat ca fiind „excesiv şi nerezonabil, stabilit în considerarea faptului că asigurătorul va suporta în final despăgubirea, fără legătură cu mecanismul cererii şi ofertei, ales fără nicio minimă diligenţăşi prudenţă în diminuarea prejudiciului, depăşind valoarea preţurilor de referinţă din piaţă practicate de ceilalţi prestatori de servicii”. Concret, era vorba de un tarif de 952 lei/zi. Conform extraselor de pe site-ul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România depuse la dosar, tariful mediu de închiriere era de 175 lei pe zi. Omniasig SA plătise pentru maşina de înlocuire 485,42 lei şi refuza să dea fie şi un singur leu în plus.

În privinţa costurilor reparaţiilor, judecătorii nu au contestat suma cerută de SOS Daune SRL. Chiar dacă Omniasig SA invocase culpa comună, raportul de expertiză tehnică arăta căDaniela A. era singura vinovată. Prin urma, asigurătorul era bun de plată pentru diferenţa neachitată din factură. Magistraţii nu au aprobat însă plata vreunei penalităţi decât după scurgerea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În schimb, judecătorii au apreciat altfel tariful de închiriere solicitat de SOS Daune SRL. Ei au remarcat faptul căşoferul nu plătise efectiv serviciul de închiriere, plata urmând să se facă prin decontare de la asigurător. Ca urmare, se putea presupune fie că maşina de înlocuire nu fusese efectiv oferită, fie că preţul nu era unul real. Câtă vreme şoferul oricum nu plătea direct pentru închiriere, el putea accepta un preţ oricât de mare, câtă vreme firma se obliga să-şi recupereze banii de la asigurător. „Această concluzie este întărităşi de preţul de 800 lei pe zi fără TVA, respectiv 170 euro pe zi prevăzut în contractul de închiriere, preţ care este superior tarifului mediu aplicabil clasei de autovehicule similare. Deşi dispoziţiile legale în vigoare nu prevăd o modalitate concretă de stabilire a preţului pentru închirierea unui autovehicul, dacă preţul menţionat în contract depăşeşte în mod semnificativ preţul mediu practicat pe piaţă, este necesar să se facăşi dovada achitării acestuia de către persoana păgubită. Faptul că despăgubirea urma să fie achitată de către societatea de asigurări nu trebuie să reprezinte un motiv care să conducă la îmbogăţirea fără justă cauză a societăţii reclamante, prin inserarea în contractul de închiriere a unor tarife care depăşesc media pieţei şi pe care niciun client, persoană fizică, nu le-ar plăti în mod obişnuit”, au precizat magistraţii Judecătoriei. Aceştia au apreciat că tariful, de trei ori mai mare decât cel mediu de pe piaţă, fusese stipulat în acest cuantum „doar ca urmare a faptului că plătitorul final va fi societatea de asigurări”. Acceptând orice preţ, şoferul păgubit contribuia la majorarea artificială a prejudiciului pe care asigurătorul urma să îl achite. Judecătorii au remarcat şi faptul că maşina de înlocuire fusese condusă doar cale de 81 km. Aceasta însemna un preţ de 47 lei/km, mult peste preţul de taximetrie şi nerealist pentru serviciul rent-a-car. „Preţul convenit nu este unul pe care societăţile de profil îl practică pe piaţă, drept pentru care instanţa reţine faptul că suma cerută este fictivăşi solicitată cu scopul sporirii artificiale a sumei solicitate cu titlu de despăgubire”, au conchis judecătorii. 

Publicitate și alte recomandări video