Prof. Univ. Dr. Dan Mârțu, medic primar ORL: „Deviația de sept este o afecțiune destul de frecventă, de altfel se estimează că se întâlnește la 80% din populație. De multe ori, dacă deviația nu este pronunțată, simptomatologia este minoră și se traduce doar prin episoade tranzitorii de obstrucție nazală uni sau bilaterală. Uneori însă, în funcție de gravitatea ei, poate să afecteze calitatea vieții prin obstrucția nazală, ce face respirația dificilă. Vorbim de deviație de sept atunci când se constată la examenul rinoscopic o deplasare spre stânga sau spre dreapta a septului nazal, perete care desparte fosele nazale. Septul nazal este o formațiune osteo cartilaginoasă, situată în plan vertical, care în condiții ideale separă simetric cele 2 fose nazale. Deviația de sept poate fi simptomatică sau asimptomatică, în funcție de mărimea deformării septului nazal, care poate fi situată în zona anterioară, cea mijlocie sau posterioară a foselor nazale.

Deviația de sept poate fi congenitală, din naștere, sau poate fi provocată de factori externi. Cauzele de natură externă care pot duce la deviații ale septului sunt  traumatismele, care pot provoca fractura oaselor nazale, sau luxația cartilajelor nasului. Ca factori de risc enumerăm: practicarea sporturilor extreme, sau de contact (box, lupte, karate) cu un risc ridicat de accidentare, cât și ignorarea măsurilor de siguranță, atunci când ne aflăm la volan sau în alte situații în care există un risc crescut de accidentare.

Simptomele pot fi destul de deranjante, în funcție de cât de mare este disfuncția respiratorie provocată de deviația septului. În formele minore simptomele trec aproape neobservate. Alteori, o deviație de sept poate duce la congestie nazală continuă, o respirație îngreunată, secreții nazale (rinoree), sângerare nazală, hiposmie (diminuarea mirosului), respirație zgomotoasă, cu șuierături, apnee de somn (pauze între respirații în timpul somnului cu durata mai mare de 10 secunde care se pot prelungi, în cazuri grave, pană la 60 de secunde), trezirea cu gura uscată (semn că persoana doarme cu gura deschisă din cauza dificultăților de respirație) și infecții recurente ale sinusurilor.

Tulburările de somn, la rândul lor, pot determina nervozitate, scăderea performanțelor fizice (fapt important mai ales pentru sportivi), cât si a performanțelor intelectuale.

Deviația de sept poate afecta și funcția trompei lui Eustachio, conduct ce face comunicarea între rinofaringe și urechea medie și astfel se poate dezvolta și o patologie la nivelul urechii.

În situația unei simptomatologii deranjante, pentru un diagnostic de certitudine, se efectuează o serie de investigații care încep cu examenul clinic general, urmat de un examen ORL.

Endoscopia rinosinusală este importantă pentru a vizualiza interiorul foselor nazale. Se observă peretele extern, unde se găsesc cornetele nazale, care dacă sunt mărite de volum, pot determina de asemenea dificultăți respiratorii și peretele intern, septul nazal.

Se recomandă o radiografie și eventual o tomografie computerizată, prin care se obțin mai multe detalii despre structurile osoase și starea sinusurilor. Dacă pacientul este propus pentru intervenție se recomandă un examen cardiologic dar și o serie de analize de sânge (hemoleucograma, coagulograma, transaminaze, glicemie etc.).

Deviația de sept se poate corecta doar chirurgical (septoplastie), atunci când pacientul acuză simptomele menționate.

Intervenția constă în repoziționarea septului nazal în poziția corectă, în așa fel încât fosele nazale să aibă dimensiuni egale. Practic, septoplastia presupune efectuarea unei incizii în mucoasa nazală, decolarea acesteia de pe os sau cartilaj și îndepărtarea excesului de os sau de cartilaj. Fosele nazale se meșează pentru a evita o eventuală sângerare.

Intervenția se realizează în interiorul nasului, cu o incizie de circa 1,5 cm, și nu există cicatrici vizibile la exterior.

După intervenția chirurgicală, pacienții se pot externa imediat sau după o zi de spitalizare. Pacientul va menține meșele în nas, și se va renunța la ele la 1-2 zile după externare, atunci când acesta se va prezenta la control. Postoperator este necesar un repaus de câteva zile, timp în care trebuie să se acorde o atenție sporită igienizării zonei și să se protejeze de lovituri. Fără o toaletare a zonei și fără consultul post-operatoriu de specialitate, se pot forma cruste care să obstrucționeze căile nazale.

În mod normal, singura manieră în care poate fi corectată deviația de sept este operația.

Dacă însă, din diverse motive care țin de starea de sănătate a pacientului, operația nu este recomandată, atunci se poate apela la soluții care să amelioreze simptomele acestei afecțiuni. Printre aceste soluții se numără medicamentele decongestionante, spray-ul cu apă de mare pentru decongestionarea căilor nazale, diverse preparate pe bază de mentă sau eucalipt care pot ajuta la ușurarea respirației, antihistaminice, la recomandarea medicului“.