Povestea înduioşătoare a elevilor Iaroslav, Hleb şi Zlata, din Ucraina: aşteaptă azi rezultatele la Evaluare. Au susţinut-o cot la cot cu colegii din Iaşi

Hleb şi Zlata au învăţat româna în timpul anului şcolar

Hleb, care a terminat clasa a VIII-a, alături de sora lui, Zlata, ce va trece din toamnă în clasa a II-a, învaţă la Şcoala Gimnazială „Alexandru Vlahuţă” din Iaşi. Aceştia au venit împreună cu părinţii lor la Iaşi, la o rudă pe care o au în zonă, iar cei mici au fost trimişi la şcoală din septembrie, să înveţe în limba română. Au intrat întâi ca audienţi, precum toţi colegii lor, dar, treptat, au fost făcute toate formele ca să devină elevi cu acte în regulă la Iaşi.

Hleb şi Zlata nu ştiau să vorbească deloc în limba română când au venit, iar acum, după nici un an de şcoală, nu doar că stăpânesc limba, ci au acelaşi program şi regim cu toţi colegii lor. Marele lor avantaj, explică profesorii de la şcoală cu care a discutat „Ziarul de Iaşi”, este că au învăţat engleza la un nivel ridicat în Ucraina, ştiau alfabetul latin şi au putut face astfel trecerea către limba română.

„Părinţii şi în special tatăl, care ştie şi limba română, au fost cei care au insistat să obţină şi statutul de elevi. Am obţinut, cu inspectoratul, acest statut, l-am înscris şi a vrut să dea şi Evaluarea Naţională. Au spus părinţii că vor să fie integraţi în sistemul nostru pe cât de bine se poate. Nu ştiu dacă vor rămâne în ţară, probabil că nu, mai au o fată mai mare care a rămas la Odessa. Şi cred că vor vrea să se întoarcă, dar cât stau aici au spus că ei vor să se adapteze”, a spus Mirela Marin, director al unităţii şcolare.

„Tot ce îmi doresc este viaţa de dinainte de război”

Adaptarea a venit greu, spun profesorii care au lucrat cu cei doi fraţi, mai ales în cazul lui Hleb, care era mai mare şi a înţeles cât de cât ce au lăsat părinţii în urmă venind în România. Iar colegii din clasă încercau să îl întrebe despre situaţia din Ucraina, despre ceea ce „noi am văzut doar la televizor, dar el a văzut pe viu”, povesteşte Gabriela Maxim, director adjunct, învăţătoare la clasa în care este şi Zlata. Aceasta a încercat să-l ajute la rândul ei pe Hleb, să-l întrebe: ce putem face mai mult pentru tine?

„Şi atunci mi-a răspuns «tot ce îmi doresc este viaţa de dinainte de război». Ce poţi să îi spui mai mult unui copil care nu are nici 14 ani împliniţi? M-a rupt la suflet. De atunci, uşor-uşor, încet-încet, cu ajutorul elevilor şi a doamnelor profesor, s-a integrat”, a explicat Gabriela Maxim.

Cel mai greu a fost cu comunicarea, dar norocul lui Hleb a fost că diriginta din clasa sa era chiar profesoară de limba engleză, iar el stăpânea destul de bine limba. Cu ajutorul aplicaţiilor de traducere s-a înţeles şi cu profesorii atunci când engleza era o barieră prea mare, iar după ce s-a legat româna, a început integrarea mult mai uşor. Şi chiar dacă are şi acum unele dificultăţi cu limba, Hleb a încercat să dea şi Evaluarea Naţională, iar profesorii sunt siguri că la matematică, cel puţin, s-a descurcat foarte bine, fiindcă limbajul acolo „e universal”.

„Zlata în acest moment se descurcă mult mai bine decât fratele ei şi s-a adaptat şi mai uşor: ea nu prea a înţeles ce s-a întâmplat. Ei au urmat în paralel şi cursuri cu profesorii lor din Ucraina online, ştiu că fosta învăţătoare a fetei lucra cu ea după-amiază online, din Polonia, unde s-a refugiat. Nu au vrut să rupă de tot legătura cu sistemul din Ucraina, dar nici să renunţe la sistemul nostru de aici. Tatăl îmi spunea că nu ştie cât de siguri sunt că vor rămâne, fiindcă vă daţi seama, toată lumea vrea să se întoarcă acasă, dar vor să fie cât mai bine pregătiţi pentru toate variantele”, a mai spus Gabriela Maxim.

Iaroslav învaţă în aceeaşi şcoală cu fratele şi sora sa

Conform cifrelor oficiale numărul copiilor ucraineni care sunt măcar audienţi în şcolile din Iaşi este într-o continuă creştere, la fel şi a celor care au devenit elevi. Dar povestea celui de-al doilea tânăr care a dat Evaluarea Naţională în limba română „Ziarul de Iaşi” a mai spus-o în trecut. Este vorba despre Iaroslav Vornicescu, din Odesa, care este elev la Şcoala Gimnazială „Alecu Russo” din Iaşi alături de Vladislav, fratele său mai mic, şi Elvira, sora lor.

Familia Vornicescu

Acesta a început iniţial cursurile la liceu, la clasa a IX-a, dar apoi părinţii au considerat că e mai apropiat de nivelul său ce se preda în clasa a VIII-a, aşa că a venit alături de cei doi fraţi ai săi la Alecu Russo. Ei au fost printre primii copii ucraineni din Iaşi care au intrat ca elevi în şcoli, nu doar ca audienţi, dat fiind faptul că amândoi părinţii vorbesc limba română şi au rude în Republica Moldova.

Până să îşi îndeplinească visul de a deveni arhitect şi a ajuta la reconstrucţia ţării, Iaroslav aşteaptă rezultatele de la Evaluarea Naţională. Dar nu are emoţii, povesteşte directoarea şcolii, Oana Simionovici, fiindcă părinţilor le-a fost explicat că există şi varianta accederii la liceu pe unul dintre locurile dedicate românilor de pretutindeni. Însă părinţii au spus că, indiferent de formă, îi va prinde bine exerciţiul unei examinări 100%, după ce la simulare a avut note mari.

„Lui i s-au echivalat studiile, apare ca elev înscris în baza noastră de date, cei din clasa a VIII-a care au promovat la toate disciplinele au fost înscrişi automat şi la evaluarea naţională. Am întrebat familia şi au vrut să susţină examenul, iar indiferent de rezultatele obţinute, va putea apoi să aleagă pe ce procedură de admitere merge. Vorbeşte bine limba română, a avut note bune la simulare şi toţi trei s-au integrat foarte bine din septembrie, de la începutul anului şcolar”, a explicat Oana Simionovici.

Profesorii au prins curaj: vin şi mai mulţi elevi ucraineni din toamnă

A fost o reţinere la început din partea profesorilor şi elevilor de la şcoală, care nu ştiau cum se vor adapta, dacă nu se vor descurca pe partea de limbă, având şi exemplul a doi copii ucraineni audienţi care nu vorbeau nici româna, nici engleza. Dar cu timpul şi cu tehnologia s-au descurcat, iar acum profesorii văd oportunitatea de a lucra cu Iaroslav şi ceilalţi copii ucraineni ca o şansă de a face schimburi de bune practici, despre cum funcţionează sistemul de învăţământ din Ucraina şi ce am putea împrumuta de acolo.

„De aceea am prins şi curaj, iar din toamnă vor mai veni copii ucraineni, care beneficiază de toate drepturile şi resursele pe care le avem la dispoziţie, ca elevii români. Să ştiţi că toţi ne-au spus, într-o formă sau alta, că tot ce îşi doresc este să se întoarcă acasă şi că România pentru ei este doar o destinaţie temporară. Dar vor să profite cât pot de timpul în care sunt aici”, a spus Oana Simionovici. 

*Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educaţia media – instrument pentru creşterea abilităţilor de participare civică a adolescenţilor (faza 2) – Sprijinirea comunităţilor pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia CJI şi UNICEF.