BREXIT sau NEBREXIT, totul pare pe dos

Europa se află din nou în criză. Referendumul lui Cameron produce efecte ale căror consecinţe sunt extrem de grave pentru întregul continent. Gestul primului-ministru britanic trimite la zicala "Pune curcanul să-şi taie singur gâtul".

Politica, în general, înseamnă puţine adevăruri şi multe minciuni, iar criza este momentul în care adevărul iese la iveală.

Uniunea Europeană trebuie să-şi deschidă ochii pentru a vedea ce trebuie schimbat, să identifice paşii ce trebuie urmaţi şi să înţeleagă care sunt nemulţumirile europenilor. Viitorul nu poate fi asigurat decât prin reformarea politicilor comunitare care s-au dovedit greşite sau ineficiente şi care i-au creat Comunităţii o serie întreagă de nemulţumiri.

Astăzi, în cadrul Uniunii Europene, se încearcă o concentrare a puterii în mâinile unui grup restrâns de state. Nimic mai grav şi mai distructiv. Margaret Thatcher susţinea, tot în 1988: "Lăsaţi Europa să fie o familie a naţiunilor, înţelegându-se reciproc mai bine, apreciindu-se reciproc mai bine, făcând mai multe împreună, însă bucurându-se de identitatea lor naţională nu mai puţin decât de strădania comună europeană… Să avem o Europă care joacă un rol plenar în lumea largă, care priveşte spre exterior, nu spre interior şi care conservă comunitatea atlantică – acea Europă de pe ambele maluri ale Atlanticului care este cea mai nobilă moştenire şi puterea noastră cea mai mare." Lucrurile care se petrec astăzi în Europa nu mai au nimic în comun cu principiile susţinute de Margaret Thatcher în urmă cu ceva ani.

Se spune, în general, că englezii au un umor negru. Perfect adevărat şi confirmat de mult-trâmbiţatul BREXIT. Studiind şi întorcând rezultatul referendumului pe toate părţile, ajungem la concluzia că, în majoritate, cetăţenii britanici au votat în necunoştinţă de cauză, de parcă ar fi fost români! Tinerii au votat împotrivă, în timp ce vârstnicii s-au pronunţat pentru ieşirea din Comunitatea Europeană. Britanicii cu mai multă educaţie au fost şi ei de partea tinerilor. Cum prăpastia dintre săraci şi bogaţi se adânceşte şi în Anglia, rezultatul referendumului este explicabil. Vinovăţia aparţine tuturor, inclusiv Uniunii Europene, ca parte în acest diferend. Lumea se află într-o criză prelungită, nu e dificil de anticipat cine pierde. Din punct de vedere economic, are de pierdut toată lumea. Dacă ţinem cont de faptul că şaizeci la sută dintre exporturile Marii Britanii se fac cu ţările din comunitatea europeană sau că City-ul londonez este cel mai mare şi mai de succes centru financiar al Europei, e lesne de înţeles că toată lumea pierde. Cine se bucură? Rusia lui Putin. Putin l-a susţinut şi îl susţine în continuare pe Nigel Farage, şeful opoziţiei britanice, care a organizat întreaga campanie împotriva lui David Cameron. Ţarul de la Moscova visează la destrămarea Europei, fapt care ar conduce la relaxarea sancţiunilor impuse Rusiei, iar aventurismul rusesc ar continua nestingherit.

Revenind la analiza structurii electoratului britanic şi a felului cum s-a votat, merită observat cât de mult se "aseamănă" insularii cu românii atunci când se prezintă la urne. Populiştii din toata Europa sunt în aşteptarea propriilor referendumuri. Nici noi nu ducem lipsă de ei, iar numărul lor este în creştere. Electoratul e din ce în ce mai credul şi/ sau mai dezinteresat, dată fiind calitatea celor care se vor aleşi.

Am văzut că, în Marea Britanie, persoanele cu o educaţie aleasă au votat împotriva ieşirii din Europa. La noi, ele nici măcar nu se mai prezintă la vot. O explicaţie hazlie şi dureroasă în acelaşi timp există şi rezistă. După 1990 şi până de curând, numărul celor cu educaţie românească "aleasă", adică al politicienilor cu doctorat, a crescut de la an la an, în progresie geometrică. Toată lumea îşi dă doctoratul pe unde poate, indiferent de domeniu, de cost şi de loc – unii chiar din "beciul domnesc". De îndată ce a fost ales, omul îşi termină repede studiile universitare, apoi masteratul (sau masteratele, ca să nu se piardă cu firea) şi în final, pe repede înainte, doctoratul. De la un simplu subinginer, ajunge iute doctor-inginer. Îmi amintesc de expoziţia cunoscutului plastician Val Gheoghiu găzduită de Galeriile Cupola şi intitulată Uşile. Cred că maestrul ar trebui să reia tema şi să o intituleze Uşile politicienilor. Pe care să fie inscripţionat: deputat doctor-inginer, doctor-avocat, doctor-pictor, senator doctor-politolog, senator doctor-cântăreţetc. Cu toţii vor să ajungă unde ştiu că nu merită, căci nu sunt pregătiţi pentru acea funcţie şi acel loc. La ei, tupeul este egal cu impostura (sau vorbim de îndrăzneală cu semn schimbat). La precedentele alegeri locale, am întâlnit o nouă formă de tupeu, tupeul cu revenire. Este vorba de cei care au fost arestaţi sau au dosare la DNA şi urmează să fie arestaţi, dar au revenit cu neruşinare pe listele electorale, iar poporul bun la suflet şi iertător i-a reales. Dar să avem răbdare până la toamnă, când vor avea loc alegerile parlamentare, prilej cu care o să constatăm ce a învăţat electoratul român de la cel englez. 

Emil Stratan este curator expoziţii de artă şi publicist