Cacealmaua

Dragnea e suficient de matur ca să înţeleagă că nu poate conduce ţara din poziţia de Eminenţă Cenuşie. Se face doar că nu ştie, aparent pentru că nota de plată de după alegeri e mai mare decât ce a promis. Au fost destui alţii, inclusiv din PSD, care au făcut asta înaintea lui şi au sfârşit mandatele în mod deplorabil. Năstase şi Băsescu sunt cele mai răsunătoare exemple. Şi Ponta a dat chix, dar numai pentru că a ţinut să imite aroganţa mentorului său. La rândul lui, Dragnea e destul de mare şi ca să priceapă că nu se poate juca numai după cum vrea orgoliul lui. Adică nu fără să plătească mai târziu. Liderul PSD ştie că una e să fii la putere şi alta e să critici şi să conteşti din opoziţie. A experimentat deja acest lucru pe alţii, iar acum se trezeşte că mutarea de şah-în-prag-de-mat pe care i-o pregătise pe îndelete lui Iohannis ca să arate cine-i şeful aici este luată serios în râs în trei rânduri mâzgălite pe Facebook de, cine altul?, de Băsescu cel devenit atât de nepopular încât era să rateze intrarea în Parlament. Şi asta încă înainte de a se afla – e adevărat, „pe surse” – de „înfrăţirea” cu regimul sirian susţinut de Rusia. 

Judecând la rece, propunerea lui Sevil Shhaideh are şanse să se întoarcă împotriva lui Dragnea. Dar Dragnea pare decis să rişte totul, deşi începe mandatul (legislativ) pe cai mari, cu unele măriri de salarii şi câteva anulări de taxe dintre cele promise (şi încă afişate pe pagina de internet a PSD). Nu e clar dacă a fost informat oficial despre faptul că graba strică treaba – pentru că liderul PSD spune că numai aşa află ce se întâmplă prin ţară. Fără să fie informaţi oficial, şi mai mulţi români ar putea să observe picioarele scurte ale minciunii.

Mai întâi, Dragnea a făcut presiuni pentru numirea grabnică a lui Shhaideh, cu toate că nimeni nu l-a împiedicat să-şi pună aleşii să stabilească data alegerilor mai devreme. Pe de altă parte, nu poţi să ai un fost ministru în propriul partid fără să ştii dacă şi la care dumnezeu se închină – şi la propriu, şi la figurat. Or, spre deosebire de deţinătorul portofoliului Dezvoltării de exemplu, calitate pe care a avut-o şi dna Shhaideh în ultimul guvern Ponta, primul ministru are acces deplin în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi la orice informaţie ce ţine de siguranţa naţională.

Apoi, declaraţia lui Dragnea – cum că PSD, adică el, se mai gândeşte până azi ce-o să (se) facă în continuare – este iarăşi cu două tăişuri şi ţine mai degrabă de declaraţiile copilăreşti pe care le făcea Ponta pe vremea când se credea Eminenţă Cenuşie. Sigur că e tentant să te joci de-a suspendarea, ca să amâni aplicarea propriului program de guvernare şi, totodată, să eviţi să fie dizolvat Parlamentul. La o adică, sunt atâţia aleşi care şi-au cumpărat locurile şi nu-i poţi despăgubi pe toţi. Başca ai de plătit şi alegătorilor ce le-ai promis. E tentant să strigi primul „Hoţii!”, deşi tu însuţi eşti pătat, dacă aşa te poţi fofila de la îndeplinirea cuvântului dat. Iar Dragnea exact asta dă de înţeles, oricât de jenant este să iasă pe sticlă ca să se plângă că, deşi a câştigat alegerile cu un scor categoric, „cineva”, adică un singur om, nu-i dă voie să-şi înşire jucăriile aşa cum vrea el. Asta, din nou, e mai degrabă caracteristic lui Ponta (care, nici el, nu arată că a învăţat ceva din greşeli).

Rămâne aşadar întrebarea: ştiind că o să câştigi alegerile, ştiind că ai puţin timp la dispoziţie pentru formarea unui guvern, ştiind că o nominalizare la şefia Executivului este radiografiată în amănunt, de ce să-ţi dai singur cu stângu-n dreptul? Doar ca să arăţi, tu, Dragnea, că poţi face orice te taie capul, indiferent de consecinţe? OK, fie primit. Câte mofturi nu sunt tolerate de Sărbători? Şi apoi, Dragnea are de unde să piardă capital electoral şi popularitate. Dar, încă un moft ca ăsta şi preţul va fi mult mai mare. Pentru că, de data asta, Dragnea & Co se află oficial la putere.

Publicitate și alte recomandări video