Cupa Mondială, zona Euro-africană

 

Meciul vedetă a celei de-a doua zile a Cupei Mondiale produce nostalgii amare suporterilor din Africa de Nord, din cauza unui episod neplăcut, dar extrem de important în istoria Cupei Mondiale. Se întâmpla acum 32 de ani, în Spania, în localităţile Gijon şi Oviedo. Algeria promova pentru întâia oară în turneul final, datorită unei construcţii migăloase a antrenorului sovietic Aleksandr Rogov care n-a putut fi prezent pe arenele hispanice. Sub privirile înmărmurite ale spectatorilor din Gijon, Algeria debuta în competiţie cu o victorie magistrală împotriva puternicei formaţii a Germaniei. Rabah Madjer a deschis scorul, "Kalle" Rummenige a egalat imediat, însă, din centrarea aceluiaşi Madjer, Lakhdar Belloumi a înscris golul victoriei (Acest Rabah Madjer a reuşit, probabil, cel mai spectaculos gol din istoria Cupelor Europene, în finala CCE din 1987, pentru FC Porto în finala cu… Bayern!). Ceea ce nu prevăzuseră africanii, era aceea că, la peste patru decenii de la război, nemţii şi austriecii vor realiza un "Anschluss" fotbalistic. Rezultatele grupei? Austria – Chile 1-0; Austria – Algeria 2-0 (austriecii au prins lecţia!); RFG – Chile 4-1 (s-au trezit nemţii!) şi Algeria – Chile 3-2, după ce africanii au condus cu 3-0! Rămânea RFG – Austria. Dacă Algeria s-ar fi impus cu 3-0, meciul rămas ar fi fost unul pe viaţă şi pe moarte pentru calificare. Însă Herr Jupp Derwall şi Herr Felix Latzke au înţeles că singurul rezultat care califică ambele echipe este 1-0 pentru nemţi. Care nemţi au atacat furibund 10 minute, până când Hrubesch a pus capul pentru gol. După aceea, a urmat cel mai penibil blat din istoria Cupei Mondiale, un fel de "na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie" timp de 80 de minute şi ceva. (Suedia – Danemarca 2-2 de la Euro 2004 nu se compară: nordicii şi-au pregătit rezultatul dorit, însă au mai arătat şi fotbal!). De atunci, de la acel blat, s-a decis ca meciurile din ultimele runde ale unei grupe să se dispute la aceeaşi oră. Algerienii nu au uitat nici acum acest rezultat. Au aşteptat la cotitură 32 de ani şi acum s-a ivit ocazia. În locul lui Rabah Madjer este Feghouli de la Valencia; în locul lui Rummenige, să zicem Thomas Müller. În locul lui Mahieddine Khalef, un alt musulman, dar din Bosnia, Vahid Halilhodzic. Acum, însă, nu mai e loc de "Anschluss-uri". Cine câştigă, se califică. Favorită este tot Germania. Dar Algeria parcă a arătat mai bine decât echipa din 1982, care, privită dintr-un alt punct de vedere, şi-a făcut-o şi cu mâna ei.

Meciul de la Porto Alegre este precedat de un alt duel euro-african: Franţa – Nigeria. "Vulturii verzi" au şi mai puţine şanse de accedere în sferturi în faţa Franţei, care a arătat forţă şi tehnică. Cu un egal făcut contra Iranului în cel mai slab meci al Cupei Mondiale şi cu o victorie în faţa unei Bosnii modeste, nigerienii pot spera doar la o minune.

 

Franţa: Lloris – Débuchy, Varane, Koscielny, Evra – Pogba, Cabanne, Matuidi – Valbuena, Benzema, Griezmann. Selecţioner: Didier Deschamps.

Arbitru: Mark Geiger (SUA)

 

Germania: Neuer – Boateng, Mertesäcker, Hummels, Höwedes – Khedira, Lahm, Kroos – Özil, Müller, Götze. Selecţioner: Joachim Löw.

Algeria: Mbolhi – Mandi, Bougherra, Halliche, Mesbah – Medjani, Bentaleb – Feghouli, Brahimi, Djabou – Slimani. Selecţioner: Vahid Halilhodzic.

Arbitru: Sandro Ricci (Brazilia)