Iaşul caută primar

Cu o săptămână în urmă, de ziua onomastică, Gheorghe Nichita îşi anunţa intenţia de a candida din nou la Primăria Iaşului. Nimic nu părea să-l îngrijoreze. Un posibil contracandidat, liberalul Cristian Adomniţei, şeful CJ, tocmai fusese călcat de DNA, prilej de a râde în pumni pentru norocul chior şi de prostiile adversarului. Cu noua lege a alegerilor locale ar fi strâns lejer 20-30% într-un singur tur, cu ajutorul turmei disciplinate de pensionari care-i asigură, tradiţional, grosul votanţilor. Trebuia doar să pornească maşina de pomeni, fum şi zgomot.

Peste noapte, două lovituri ale justiţiei i-au spulberat şansele unui al patrulea mandat, oricum prea mult pentru orice om, pentru sănătatea administraţiei locale ori suportabilitatea unei urbe.

Prima a venit de la Înalta Curte, o sentinţă definitivă care devoalează mecanismul care a călăuzit modul de utilizare a banilor publici. Mai exact, raportul ANAF arată că o parte a celor 200 de milioane de lei din împrumutul Dexia, în 2007-2009, s-a cheltuit fără documente justificative, pe lucrări acordate fără licitaţii, la asfaltarea străzilor, construcţia pasajelor pietonale şi locuinţelor sociale ori modernizarea liniilor de tramvai. Printr-un joc al absurdului, tocmai Primăria, cea care făcuse posibile plăţile şi contractele umflate şi preferenţiale, ar trebui să recupereze circa 2,4 milioane de lei de la firmele executante. La prima vedere, pare mai mult o bătălie juridică, în care Gheorghe Nichita ar fi putut să-şi ascundă responsabilitatea cu jonglerii avocăţeşti bune de prostit mulţimea. „Intangibilul” se pregătea de apărare, sub ameninţarea că Tribunalul Iaşi ar hotărî redeschiderea dosarului Dexia, în urma deciziei Înaltei Curţi.

O a doua lovitură a justiţiei a explodat ieri dimineaţă şi pare să fie lovitura de graţie. Primarul s-a trezit cu mascaţii la domiciliu şi la Primărie, în percheziţii care vizează o activitate infracţională complexă şi abuzuri halucinante. Pe surse, informaţiile spun că a folosit Poliţia locală în acţiuni de filaj.

Dacă asupra corupţiei de la Primărie urmează să se pronunţe justiţia, în schimb putem constata fără să greşim: puterea i s-a urcat la cap lui Nichita şi a devenit un pericol public. Ce alte grozăvii vom afla? Percheziţiile paralele la zeci de locaţii ale unor sedii de firme, domicilii şi instituţii indică direcţii de anchetă ale procurorilor DNA Bucureşti de o amploare care ne fac părul măciucă. Pentru administraţia locală acestea anunţă, cu siguranţă, dosarul secolului.

Ar fi fost straniu şi neverosimil ca Iaşul să rămână o insulă în mlaştina corupţiei naţionale. Dar de ce atât de târziu începe aici curăţenia? În primul rând, observăm cu toţii că din schemă sunt scoşi procurorii ieşeni. Percheziţiile sunt conduse de la Bucureşti, peste capul celor de la Iaşi, fiindcă nu există garanţii de imparţialitate faţă de Nichita, ceea ce poate explica impunitatea de care a beneficiat primarul trei mandate consecutive. În mod asemănător a procedat DNA în situaţia unor grei precum Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, care reuşiseră să controleze şi să infiltreze toate structurile justiţiei locale. DNA l-a ridicat în grad infracţional, în ierarhia baronilor veritabili, şi pe Nichita.

În foarte puţine cazuri după ce percheziţiile au fost coordonate de DNA Bucureşti nu s-a dispus începerea urmăririi penale. Iar majoritatea s-a încheiat cu reţineri şi, în cele din urmă, arestări. La această oră nu ştim care va fi deznodământul, însă simpla ducere şi audiere la Bucureşti sună extrem de prost pentru cel care viza să rămână primar până în 2020. În funcţie de evoluţia anchetei, este extrem de probabil ca Nichita să renunţe la candidatură. PSD este presat să-l retragă, forţat de prejudiciile de imagine şi de perspectiva reală de a pierde şi judeţul.

Prin urmare, oraşul are şansa reală a unei noi administraţii. Ne îndoim că unul dintre adjuncţi (locotenenţi ori complici ai primarului la abuzuri) poate să mai ridice asemenea pretenţii şi să prezinte garanţiile morale ale unui nou început. În mod normal, opoziţia ar trebui să aibă un culoar extraordinar. Dar Adomniţei însuşi îşi vede cariera ameninţată de DNA. Cu cele mai importante figuri politice locale compromise sau speriate de DNA, Iaşul se află în căutarea unei figuri noi de primar şi unui nou model de administraţie. Într-o lume normală, am spune că nu poate fi decât mai bine. Oraşul merită mult mai mult, dar, cunoscând specificul electoratului ieşean, nu poţi băga niciodată mâna în foc.