Caută 
3 MIN
Cel mai adesea, deţinutul este amator de o ieşire în oraş, fie ea şi pe patul de spital, legat. Alte metode pentru o plimbare la spital: injecţie cu aer, cuie în cap şi înghiţitul sârmelor.
Impactul privării de libertate este, în multe cazuri, dramatic. Multe dintre persoanele care ajung în spatele gratiilor după ce comit o infracţiune ajung să se automutileze, mai ales cele care nu reuşeşesc să se adapteze mediului penitenciar.
Tentativele suicidare nu sunt făcute cu scopul de a aduce moartea, ci mai degrabă în semn de revoltă faţă de nemulţumirile pe care deţinuţii le au. Lunar, la Spitalul Militar, circa patru persoane încarcerate la Penitenciarul Iaşi ajung pe mâna medicilor din Compartimentul de Primire Urgenţe, după ce se rănesc singure. Potrivit medicilor, unii pacienţi acuză dureri chiar dacă acestea nu există, pentru a sta o perioadă de timp în spital.
De cele mai multe ori, pentru a obţine ce vor, deţinuţii folosesc violenţa atât asupra colegilor, cât şi asupra propriului corp. Medicii de la Spitalul Militar şi din Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului „Sfântul Spiridon“ s-au obişnuit să-i trateze pe cei care vin din penitenciar. Cele mai folosite metode de automutilare sunt tăierea şi înghiţirea diferitelor lucruri. Deţinuţii nu au de gând să se sinucidă, ci vor să impresioneze, să protesteze sau chiar să mai părăsească închisoarea şi să vadă oraşul. „Drumul până la spital poate reprezenta o adevărată gură de oxigen. De aceea, mulţi se rănesc doar pentru a mai ieşi din penitenciar şi a schimba puţin aerul“, a afirmat dr. Teodor Stoenescu, directorul medical al Spitalului Militar. Potrivit acestuia, pentru a se automutila, deţinuţii îşi bat cuie în cap sau înghit linguri. „Sunt cele mai frecvente cazurile în care pacienţii înghit tacămuri. Riscurile sunt însă mari, pentru că lingura poate perfora intestinul subţire sau chiar stomacul, iar atunci se ajunge la peritonită“, a adăugat dr. Stoenescu. Majoritatea deţinuţilor care se rănesc au până în 40 de ani şi apelează la acest gest atunci când sunt nemulţumiţi de regulile pe care trebuie să le respecte în penitenciar.
Cadrele medicale au precizat că s-a întâmplat ca unii deţinuţi să revină la spital de mai multe ori. Un astfel de caz a fost al unui bărbat în vârstă de 40 de ani. Acesta a înghiţit de şapte ori tacâmuri şi a suferit de fiecare dată intervenţii chirurgicale, prin care obiectele au fost extrase. Bărbatul a fost mutat mai apoi din Penitenciarul Iaşi la Jilava, iar medicii de la Spitalul Militar au auzit că a decedat în cele din urmă, tot în urma unei automutilări.
La Spitalul Militar a ajuns şi un bărbat care şi-a băgat aer în vene cu o seringă. „Îmi amintesc că piciorul i se umflase foarte tare, din cauza aerului. Era grav şi a fost imediat operat“, a declarat dr. Bogdan Zamfir, medic-şef în cadrul Compartimentului de Primire Urgenţe a Spitalului Militar Iaşi.
Potrivit reprezentanţilor Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi, în anul 2012 au avut loc 81 de autoagresiuni, iar în anul 2011 au fost 53. „Nu toţi deţinuţii ajung la spital, ci unii sunt trataţi în penitenciar, la cabinetul medical. Orice formă de agresiune este considerată abatere disciplinară, ulterior fiind aplicate sancţiuni disciplinare, în funcţie de gravitatea şi consecinţele actelor“, a declarat Gabriela Topoliceanu, purtător de cuvânt al Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi. În cazul săvârşirii abaterilor disciplinare, se aplică sancţiuni de la avertisment, la izolare pentru maximum zece zile.
