Caută 
4 MIN
* În week-end a fost ceaţă, care s-a asortat cu situaţia generală de la noi din ţară, unde cam toate sunt în ceaţă (când nu e ceaţă, au grijă alţii să ne aburească). În acelaşi sfârşit de săptămână am trecut şi la ora de iarnă, am dat ceasurile înapoi. Nu toţi au procedat la fel, sunt mii de români în vârstă care aşteaptă şi azi ca ruşii să le dea înapoi ceasurile furate când ne-au cotropit. Ar fi cazul să se restituie şi altele, dar încă nu s-a decretat o zi în care să se dea şi tezaurele înapoi.
* Că veni vorba despre bogăţii, am tot urmărit la televizor comentarii despre cei mai bogaţi români din clasament, despre cei care au mai sărăcit între timp şi cei care, dimpotrivă, şi-au mai umflat conturile. Toată treaba ni se pare de un gust cam îndoielnic, ca tabloidele cu cancanuri din viaţa bogaţilor, gen "N-ai să crezi ce vilă are ăla" ori "Cazi pe spate când vezi maşina poleită cu aur a Împăratului Manelelor", sau ca telenovelele despre familii de bogătaşi care au necazuri, să fie telespectatorul mulţumit că n-are şi el aşa probleme, să piardă miliarde la bursă ori să i se fure vreun Rembrandt din castel. De fapt, clasamentele nici nu prea reflectă realitatea, că unii trag sfori ca să intre în top şi să se dea şmecheri, în vreme ce alţii trag sfori ca să nu se pomenească despre ei, să nu le vină la uşă Fiscul şi să nu se întrebe nimeni de unde şi cum. Dacă am lua la puricat lista, am găsi că îmbogăţirea unora s-a reuşit prin sărăcirea altuia (a statului român), fiindcă echilibrul din natură se păstrează. Dar statul nu-i afectat, fiindcă tot ce-i românesc nu piere, vorba aia, şi nici oamenii de afaceri cu statul nu-s afectaţi, fiindcă soiul rău nu piere, vorba ailaltă.
* Şi bogăţiile astea sunt relative: cei din judeţul Vrancea, de exemplu, sunt bogaţi în cutremure de intensităţi mici şi medii, dar chiar dacă ar fi cerere de seisme pe piaţă, n-ar face mare brânză cu ele, fiindcă alţii au cutremure mult mai mari şi mai frumoase. Japonezii au avut unul de peste 7 grade; am citit pe un site, înainte de producerea lui, că se aşteaptă un seism, fiindcă pe o plajă s-au găsit peşti-vâslă, care se ridică din adânc doar când simt activitate tectonică sau aşa ceva. Păcat că peştii ăştia sunt prea mari (câţiva metri în lungime) şi nu se pot aclimatiza în apele noastre: localnicii ar primi atât avertismente de seism, cât şi materie primă pentru borş şi plachie.
* Că veni vorba despre mâncare, finalul săptămânii a fost marcat de evenimente (despre pelerinajul la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou nu mai scriem, că am epuizat subiectul de Sfânta Parascheva) şi pe partea ghiftuielii: în Pantelimon, pe lângă Bucureşti, a fost organizat Târg de Carne (să se spele ruşinea de la Târgul de Carte, când cu standul românesc de la Frankfurt, pesemne). Dacă ar fi fost doar cu vânzare, nici naiba n-ar fi trecut, dar a fost şi cu degustare de mostre gratuite, deci e posibil ca mulţi vizitatori să-şi fi făcut, pentru la iarnă, provizii de mostre de mezel. Încă vreo două-trei târguri cu mostre gratuite de cartofi, varză, murături, zacuscă şi vin de regiune şi se cheamă că s-au scos!
* Un nou record: cea mai lungă plăcintă cu dovleac (peste zece metri lungime şi cântărind aproape jumătate de tonă) a fost preparată în week-end la Bucureşti!! Sub actuala guvernare a devenit o mândrie să fii român: nici japonezii, americanii sau nemţii n-au plăcinte aşa de mari! Chiar dacă ar face una şi mai mare, tot n-ar putea bate celălalt record românesc, de spart în dinţi seminţe de bostan!
* Am urmărit o ştire despre nişte elevi ai unui liceu din Capitală care s-au bătut cu săbii din cauza unei fete. Dacă elevii de liceu se bat cu săbiile, înseamnă că ăia mici, din clasele I-IV, se bat cu bricege, iar cei de gimnaziu, mai mărişori, trec la cuţite? Presupunând că aşa o fi, oare cu ce se bat studenţii? Dar cei cu masterat sau doctorat?
