Parţial color

Duminică, 11 iunie, au avut loc alegeri parţiale, pentru funcţia de primar, în 49 de localităţi. Prezenţa alegătorilor la urne, de 33%, a fost una slabă, dar în consonanţă cu cea din primăvara lui 2016, ceea ce ne arată, din nou, că majoritatea românilor cu drept de vot tratează cu maximă indiferenţă actuala clasă politică. E nevoie de altceva ori de altcineva pentru a-i readuce pe marii absenţi în secţiile de votare.  

Cât priveşte rezultatele alegerilor, situaţia politică rămâne grosso modo albastră, cu un PSD în continuare superior (în special în Muntenia şi Oltenia) celorlalte partide. Era şi normal să se întâmple asta. Disciplina pesedistă, deşi oarbă în varii ocazii, rămâne argumentul electoral forte al partidului lui Liviu Dragnea. Cu toate acestea, deşi încă în căutarea credibilităţii pierdute, PNL pare a fi în revenire de formă, liberalii adjudecându-şi primăriile unor localităţi în care porneau cu a doua şansă. Oricum, ca o concluzie generală, campaniile electorale au fost teribil de anoste, doar în alb şi negru, fără programe şi angajamente ferme din partea candidaţilor, fără înfruntări directe între adversarii politici – bună parte dintre alegători aflând abia în ziua votului că sunt chemaţi la urne!  

În următoarea perioadă, singurul pericol pentru integritatea PSD rămân pesediştii înşişi, grupaţi într-o mulţime de tabere belicoase, angrenaţi în lupte fratricide pentru putere ori fracturaţi în “tipuri diferite de gândire” – ca să-l citez pe marele vizionar peremist Codrin Ştefănescu. De altfel, o causa belli (în interiorul PSD), una dintre multele celelalte, este indignarea unor pesedişti cu vechi state de serviciu provocată de ascensiunea incredibilă în partid  a unor acoliţi de-ai lui CV Tudor,  precum Olguţa şi Codrin -, doi politicieni extraordinar de agresivi. Stilul peremist, axat pe scandal şi aruncat cu lături în oricine nu-ţi împărtăşeşte punctul de vedere, în văzul tuturor, nu pare a fi pe placul bătrânilor pesedişti, care-şi tranşau nemulţumirile şi şmenurile de miliarde doar în cadrul “partidoiului”; adică foarte departe de lumea sărăntocilor, care acum asistă încântată la spectacolele oferite de liderii PSD. De reţinut că, dacă prim-ministrul Grindeanu este remaniat, genul acesta de decapitare ar fi o premieră (în PDSR-PSD) după 1992 încoace. Atât uitatul Nicolae Văcăroiu (1992-1996), cât şi neuitatul Adrian Năstase (2000-2004), şi-au dus mandatele de premieri până la capăt. Nici Victor Ponta (2012-2015) nu a fost sabotat de propriul partid, ci a plecat din fruntea guvernului după dezastrul de la Colectiv.    

Orice s-ar întâmpla, toată această tulburare care s-a stârnit în PSD, cu efecte imprevizibile asupra stabilităţii politice, ar putea cuprinde şi un element interesant în perspectivă. Invocând atât de des sintagme precum “respectarea programului pentru care am fost votaţi de catralioane de români” şi “evaluarea periodică a activităţii guvernului”,  Liviu Dragnea este pe cale să creeze un precedent. O supraveghere permanentă şi extinsă a activului de partid (de la centru şi din teritoriu, din executiv, dar şi din legislativ etc.) în lumina îndeplinirii promisiunilor electorale nu poate fi decât binevenită. Cu alte cuvinte, dacă nu ţi-ai respectat angajamentele luate în faţa alegătorilor, vei fi pedepsit! Mai clar, dacă nu-ţi îndeplineşti sarcinile asumate în programul de guvernare, cară-te şi lasă-i pe alţii! (De remarcat că unele dintre deciziile foarte importante ale PSD s-au întors în timp împotriva pesediştilor!) 

Poate că, în acest fel, într-un timp rezonabil, vom asista la o necesară mutaţie în politica românească. Dacă, alaltăieri, cei mai mulţi alegători au votat politrucul, dacă ieri au ales partidul, poate că mâine proiectele vor fi cele care vor conta în mod real pentru electorat. Ca şi sancţionarea drastică a celor care ne mint cu neruşinare în campaniile electorale.

Publicitate și alte recomandări video