Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Pedepse exemplare

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

Pentru că nu a dat gol, Andone trebuia obligat să citească Dostoievski, Fraţii Karamazov. Pentru gafa din apărare, Chiricheş merita patru volume din Proust, În căutarea timpului pierdut.

Date fiind rezultatele din ultima vreme ale echipei naţionale de fotbal, m-am gândit să reiau (şi să îl aduc cumva „la zi”)  un articol scris cu mai mulţi ani în urmă. Cine doreşte o radiografie impecabilă a fotbalului românesc poate citi analiza pe care a publicat-o miercuri, tot în aceste coloane, dl Florin Cântec. Textul meu e în alt registru, dar vorbeşte, în fond, despre (cam) aceleaşi lucruri.

În Cupa Africii la fotbal, ediţia din 2000, echipa Coastei de Fildeş a cunoscut momente dificile, pe teren, dar mai ales în afara stadionului. Eliminată (la golaveraj) încă din serii, echipa a fost sancţionată sever de conducătorul statului, generalul Guei: jucătorii şi antrenorii au fost duşi în capitală şi consemnaţi într-o cazarmă, unde li s-au predat cursuri de educaţie civică. Opinia publică, dacă e să credem mass-media din Coasta de Fildeş, a aprobat masiv hotărârea guvernului. Generalul Guei (care, în paranteză fie spus, va fi asasinat doi ani mai târziu) le-a adus la cunoştinţă jucătorilor că, dacă mai repetă o astfel de ispravă, vor face serviciul militar complet (optsprezece luni). Dăunezi, echipa Coastei de Fildeş a fost învinsă, în cadrul preliminariilor la mondialul din 2018, de echipa Gabonului. Nu ştiu dacă actualul preşedinte a luat cumva măsuri asemănătoare celor pe care le adoptase, într-un moment de inspiraţie, generalul Guei.

Realitatea este că fotbaliştii pot trece prin încercări dificile şi datorită unor împrejurări imprevizibile. Voi cita în acest sens o mărturie extrem de interesantă. După cum (poate) se ştie, celebra scriitoare Marguerite Duras s-a ilustrat, către finele vieţii (stimulată, probabil, şi de imensul succes al romanului Amantul), şi printr-o serie de excentricităţi mondeno-mediatice: a intervenit, cu articole ce dovedeau o totală neînţelegere a faptelor, în complicate afaceri judiciare, a intervievat staruri ale momentului etc. Printre victimele romancierei convertite la jurnalism s-a numărat încă şi mai celebrul Michel Platini, jucător de mare clasă şi, în societate, persoană inteligentă şi agreabilă. Iată ce a declarat, după moartea scriitoarei, faimosul fotbalist: „O oră cu Marguerite Duras a fost pentru mine mai grea decât orice meci al carierei mele. Uneori, punea întrebări pe care abia reuşeam să le înţeleg. N-am fost niciodată intervievat de cineva atât de ignorant în materie de fotbal”.

Dar păţania lui Platini (care, cel puţin, se putea consola cu gândul că, dacă el nu pricepea întrebările, nici Marguerite Duras nu pricepea răspunsurile) e floare la ureche faţă de ce li s-a întâmplat jucătorilor de la clubul de fotbal Wimbledon. În anii 90 preşedinte al clubului era un om de afaceri libanez, pare-se foarte simpatic însă cu idei năstruşnice. El a introdus în contracte (atenţie: în contracte!) un paragraf în care se stipula că, în cazul unei înfrângeri cu mai mult de două goluri diferenţă, patru jucători vor fi desemnaţi, prin tragere la sorţi, să asiste la un spectacol de operă: „Vă daţi seama, s-a confesat unui ziarist inventivul preşedinte, să-i obligi să stea timp de ore întregi la o operă de Wagner!... Păi, după chestia asta, vor mânca jăratic pe teren, numai la gândul că, dacă pierd, îi duc la Operă!”…

Dacă ne gândim bine, în comparaţie cu fotbaliştii de la Wimbledon, băieţii din Coasta de Fildeş se puteau considera norocoşi. Pe de altă parte, experimentul de la Wimbledon arată cât de puţină atenţie acordăm virtuţilor pedagogice ale culturii. Ar fi trebuit ca, imediat ce au sosit din Muntenegru, jucătorii echipei noastre naţionale să fi fost duşi la spectacolul cu Oedip şi apoi la toate concertele Festivalului Enescu. Să nu uităm forţa stimulatoare a lecturii. Pentru că nu a dat gol, Andone trebuia obligat să citească Dostoievski, Fraţii Karamazov. Pentru gafa din apărare, Chiricheş merita patru volume din Proust, În căutarea timpului pierdut. „Cote” obligatorii de lectură ar trebui date tuturor componenţilor naţionalei, şi nu orice, autori dificili - Joyce, Borges, Sadoveanu, Blaga etc., lecturi urmate de sesiuni de întrebări. Cei care au avut prestaţiile cele mai slabe să fie obligaţi ca, atunci când citesc, să asculte şimuzică simfonică.

Sunt două variante: ori Chiricheş &Co vor dezerta de la echipa naţională, ori vor încerca să joace fotbal cum trebuie, ca să scape de pedeapsă. Asta e: în situaţii disperate se cer remedii radicale. 

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri