Tot mai multe firme au dificultăţi în a găsi personalul necesar. Unii dau vina pe emigraţie, alţii pe salariile prea mici, pe ajutoarele sociale prea mari sau pe economia subterană.

Producătorul de componente auto Fujikura a adus muncitori din Moldova pentru fabricile din judeţul Cluj, în timp ce cei de la Leoni au lansat o adevărată campanie de recrutare prin satele din Bistriţa-Năsăud din cauza lipsei de personal. În această toamnă, presa locală a relatat că firma gorjeană Eurom a fost nevoită să meargă în Bulgaria pentru a găsi muncitori. Asta în timp ce reprezentanţii Francesca Industries, firmă care are două fabrici de confecţii în Argeş şi are printre clienţi nume precum Debenhams, H&M, IKEA sau Zara, au spus că se confruntă de doi ani cu probleme legate de găsirea forţei de muncă. Din această cauză, compania a fost nevoită  frecvent să refuze comenzi.

În unele locuri, cum ar fi Timişoara sau Gherla, investitorii privaţi au recurs în ultima vreme chiar la deţinuţi. Aceştia au avantajul că sunt ieftini şi, în destule cazuri, sunt recunoscători să aibă unde să lucreze – fiecare zi muncită le aduce un minus la pedeapsa rămasă de executat şi, în plus, au ocazia să părăsească penitenciarul.

Aproape trei sferturi din şomeri (respectiv peste 295.000) sunt din mediul rural. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt probabil deja angrenaţi în agricultura de subzistenţă şi nu sunt dispuşi să se angajeze decât în anumite condiţii (distanţă mică până la locul de muncă, efort fizic mic, grad de periculozitate scăzut, salariu atractiv).

Dacă tot a venit vorba de salarii modeste, aceasta pare a fi principala cauză pentru lipsa de apetit pentru muncă a şomerilor autohtoni.

”Pentru 900 de lei în mână să stau zilnic la serviciu nouă ore şi să mai pierd încă vreo două pe drum? Mulţumesc frumos, dar nu”, spune Ioan Moldovan, un bărbat de 40 de ani din Mureş. El explică că primeşte de la primărie un ajutor social de circa 300 de lei pe lună, bani pe care i-ar pierde dacă s-ar angaja, aşa că ”profitul” ar fi de numai 600 de lei pe lună. ”Păi banii ăştia îi fac în câteva zile de lucrat pe la oameni prin sat. Plus că am timp să mă ocup de gospodărie, că am două hectare de teren, grădină de legume, vacă, doi porci şi o grămadă de păsări”, spune el.

Alte mii, dacă nu zeci de mii de persoane, figurează ca şomeri neindemnizaţi şi ca locuind în România, dar de fapt pleacă periodic la lucru în străinătate.

Nu în ultimul rând, mulţi dintre cei care apar în statistici fără loc de muncă sunt, de fapt, angajaţi ”la negru”.

capital.ro