Valeriu Gonciariuc – nocturnul luminos

Nu voi încerca să concentrez aici ideile formulate atunci şi acolo de scriitorul Grigore Ilisei, monografistul-realizator al albumului consacrat vieţii şi operei pictorului, nici să evoc, fie şi măcar în fugă, filmul Violetei Gorgos (TVR Iaşi), care mai adăuga aceloraşi două mari câmpuri tematice şi „dimensiunea”, de neignorat, a prieteniei, a grupului de apropiaţi, artişti ei înşişi, critici de artă, colecţionari şi oameni de cultură ai Iaşului, din jurul celui astfel omagiat. Neîndoielnic, orice întâlnire a publicului cu arta adevărată este o sărbătoare a frumuseţii şi a cultivării sensibilităţii receptive la ea, dar de data aceasta intra în joc şi vibraţia specială a sărbătoririi dăruitorului de bucurie, nu numai a ochiului, care este artistul. Să sperăm că, alături de intrarea în circulaţie a albumului-studiu semnat de Grigore Ilisei, îşi va juca rolul său complementar şi difuzarea periodică a filmului gândit şi realizat de Violeta Gorgos. Imageria, viziunea şi atmosfera, amprenta stilistică, tot atâtea calităţi care disting pictura lui Valeriu Gonceariuc, merită din plin o recunoaştere pe măsură. În climatul căreia, am ciocnit, atunci, cu sărbătoritul şi cu comentatorul artei sale câte un pahar umplut cu vinul roşu al Galeriilor Dana, asociindu-i urările de Mulţi Ani luminoşi şi rodnici!

Mă gândisem, de la început, să le propun participanţilor la Cursurile de vară internaţionale „România – limbă şi civilizaţie” (UAIC) să vizităm împreună expoziţia de la Dana şi să avem, cu acest prilej, şi un dialog cu artistul însuşi şi cu monografistul său. Şi, după ce am obţinut acordul prealabil al acestora, în ziua în care le-am vorbit cursanţilor despre Convergenţe Brâncuşi – Eliade: universalitatea „tiparelor” adânci, le-am prezentat în final şi proaspăt ieşitul album Gonceariuc, pentru un început de familiarizare. Aşa că, după încă alte pregătiri, cu ajutorul doamnelor Ecaterina Volintiru, din echipa cursurilor de vară, şi Georgeta Pascal, Smaranda Bostan, de la Dana, în vederea întâlnirii, am trecut la fapte, curios să văd reacţia musafirilor străini în dialogul direct cu opera artistului şi cu cei doi amfitrioni ai noştri.

Cum era şi firesc să se întâmple, cursanţii, în majoritatea lor tineri, veniţi din ţări ca Austria, Cehia, Italia, Portugalia, Polonia, Turcia, Coreea, SUA, Grecia, Slovenia, Algeria, Rusia, Maroc, Coasta de Fildeş, s-au arătat interesaţi în special de relaţia aparte care se stabileşte fecund în poetica implicită a artistului ieşean între un puternic fond tradiţional românesc, pe de o parte, şi orientări moderne, ca expresionismul şi suprarealismul, temă dominantă, de altfel, şi în expunerea de start, concisă şi densă, cu autentice virtuţi introductive (Grigore Ilisei). Şi impresiile, reacţiile, micile comentarii imediate, pe parcursul de ansamblu al retrospectivei, ca şi dialogul mai amplu din final, indicau o receptivitate proaspătă, poate încă uşor timidă, în special la imageria de sinteză complexă, proprie artei lui Valeriu Gonceariuc, de pildă, la ecourile onirice sau de basm şi legendă, de tipare ale culturii populare, ori unele apropieri de stilizări naiviste. Cum ar fi putut să le scape serialitatea unor teme şi motive predilecte, rodnic obsedante, din atâtea Apariţii, Procesiuni, de Vestitori, Alaiuri şi scene de Nuntă, ori de Carnaval, de Datini, Petreceri şi Jocuri… Cum să nu te încânte sugestia paradoxal-revelatoare a imaginarului pictural propriu suitei Orbul şi noaptea, cu acel fabulos al unei altfel de „vederi”, adânc interioară, miracol al ochiului minţii? Dar nici naturile statice, mai vechile pânze abstracţioniste, cubiste, vreo pointillistă Casă singuratică, ori umorul unora dintre lucrări n-au trecut neremarcate. Sunt convins că acea Anabasis a noastră (faţă de programul obişnuit al cursurilor) i-a apropiat şi mai mult pe oaspeţi de spiritul românesc, de Iaşul – oraş al artelor şi că Irozii şi Ursitoarele lui Valeriu Gonceariuc, ca şi Arlechinii, Monştrii, Revenanţii, Duhurile şi Sabaturile sale, tot acest univers imaginar şi liric, vibrant şi elocvent în limbajul paletei cromatice şi al graficei, şi-a făcut nu puţini prieteni şi peste hotare, iubitori ai creativităţii, măiestriei şi atmosferei aparte care îl definesc pe artistul Valeriu Gonceariuc – nocturnul luminos.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar