Anti-dopingul ca sport

Ecourile scandalurilor in care au fost implicati sportivii romani la Jocurile Olimpice de la Sydney nu s-au stins inca si probabil ca acest lucru nici n-o sa se intimple in viitorul apropiat, din moment ce apar noi date interesante privitoare la ele. Asa s-a observat, de exemplu, ca laboratorul care indicase "vinovatia" atletei Mihaela Melinte si produsese dovezile ce au dus la suspendarea acesteia era, la rindul sau, suspendat pentru neglijenta crasa dovedita in alte cazuri de acest gen. Medicii au observat ca probele recoltate de la sportiva romana nu fusesera pastrate in conditii normale si nici macar nu se poate proba ca ii apartin acesteia. In mod normal, n-ar fi trebuit in nici un caz sa se puna problema interdictiei de a participa la Olimpiada sau a suspendarii din activitatea competitionala, din moment ce analizele efectuate in cazul sau nu se desfasurasera in conditii obisnuite.
Zilele trecute, o alta stire a venit sa confirme (daca se poate spune asa) confuziile legate de scandalurile de dopaj in care au fost amestecati romanii la Olimpiada. Cei doi halterofili banuiti de a fi folosit substante dopante si inlaturati din delegatia noastra olimpica chiar pe pamint australian, Adrian Mateias si Traian Ciharean, au obtinut prima dovada clara in sprijinul nevinovatiei lor, pe care si-o striga de doua luni de zile. Lor li s-a comunicat ca rezultatele analizelor efectuate la Sydney in timpul Jocurilor Olimpice nu indica prezenta vreunei substante dopante in organism si nici a folosirii lor in trecut. Cu alte cuvinte, cei doi halterofili au fost opriti sa concureze la Olimpiada pe baza prezumtiei de vinovatie, plecindu-se de la rezultatul unui singur test, care ulterior nu a mai fost confirmat.
Cu alte cuvinte, daca rezultatele urmatoarelor analize la care vor fi supusi cei trei sportivi amintiti mai sus, mai atent facute, vor demonstra inca o data nevinovatia lor, inseamna ca ei au fost opriti fara nici un motiv sa concureze la cea mai importanta competitie sportiva a lumi. Daca i-am privit, la momentul respectiv, ca pe niste ciumati, ca pe niste paria ai lumii sportive care nu au gasit alta cale de a-si imbunatati performantele decit indopindu-se cu anabolizanti, care ar fi cea mai nimerita atitudine pe care trebuie sa o avem acum in fata lor? Sa le cerem scuze pentru ca i-am pus la stilpul infamiei? Sa incercam sa le oblojim mindria, oferindu-le tot felul de pseudo-premii, de genul medaliei asemanatoare cu cea de la Syndey primita de Mihaela Melinte? Nu, caci ei nu de asta au nevoie pentru a li se putea repara imensa nedreptate facuta si a li se reda mindria de a fi sportiv ce concureaza pentru Romania.
Cel mai important lucru si pentru ei si pentru noi este sa aflam cum s-au putut produce asemenea greseli grosolane, astfel incit sa se evite in viitor ca alti campioni ai Romaniei sa fie scosi, fara vreo vina, pe usa din dos a sportului. Fara a trece in tabara celor care sustin, aproape cu inconstienta, ca Romania a fost victima unui complot international ce viza o asa-zisa slabire a fortelor sale in plan competitional, trebuie sa cautam numitorul comun al acestor cazuri. Cautindu-l, vom vedea ca nimeni nu putea avea interesul principal in a scoate din cursa doi halterofili care nu erau cotati cu mari sanse la medalii. Si ca medalia (probabil de aur) pe care ar fi obtinut-o Mihaela Melinte n-ar fi schimbat chiar intr-atit ierarhia olimpica mondiala incit sa se stirneasca un scandal de genul celui care s-a produs. Teoria conspiratiei impotriva Romaniei, desi cea mai la indemina, ar trebui abandonata, pentru ca nu se confirma in nici un fel si pentru ca in viitor ne-ar putea oferi cel mai lejer raspuns la fiecare nou caz de dopaj: "Ne-au lucrat strainii!"
Ar trebui, poate, sa acceptam ca, asa cum s-a gresit si in cazurile altor sportivi (unii de mare renume international) care au fost acuzati pe nedrept de dopaj, acest lucru a putut sa li se intimple si alor nostri. Si cum ei s-au luptat pina la capat pentru onoarea lor, noi trebuie sa facem la fel. Odata aceasta onoare redobindita, vom putea iesi din nou cu fruntea sus la marile competitii mondiale, fara sa ne fie frica de faptul ca am putea fi etichetati ca o natie de dopati. Accidentele sint prezente peste tot, deci si in lumea sportului, iar faptul ca la un moment dat niste analize nu au fost corect interpretate ori chiar au fost incurcate trebuie sa ne dea in primul rind noua de gindit. Sa ne arate ca integritatea morala a campionilor nostri trebuie aparata nu numai dupa ce apar astfel de acuzatii, ci mai ales inainte, printr-o prudenta excesiva manifestata vizavi de tot ceea ce inseamna fenomenul doping. Acesta a ajuns sa guverneze lumea sportului si cine se joaca cu el se joaca cu focul.
Pentru ca la Olimpiada de peste patru ani, de la Atena, sa nu mai avem cazuri precum Melinte, Mateias ori Ciharean si regretele tardive provocate de acestea trebuie sa privim si lupta anti-doping ca pe o competitie in sine. O competitie in care, daca nu esti atent, poti fi cel mai bun si, cu toate astea, sa te trezesti descalificat pentru ca nu ai stiut regulamentul sau te-ai impiedicat in propriile sireturi.
(Ion TEODOR )