Darfur

Zilele acestea, atentia opiniei publice internationale a fost atrasa din nou asupra situatiei din Darfur, dupa ce procurorul sef al Tribunalului Penal International (TPI) de la Haga, Luis Moreno-Ocampo, a cerut judecatorilor emiterea unui mandat de arestare pe numele presedintelui sudanez Omar al-Bashir pentru genocidul comis in propria tara. Vestea a stirnit iritarea Sudanului, ingrijorarea Natiunilor Unite si reactia amestecata a Statelor Unite, care nu recunosc Tribunalul de la Haga, dar militeaza de mult pentru stoparea si condamnarea genocidului din Sudan. Intre observatori si analisti, parerile au fost extrem de impartite, unii considerind gestul lui Moreno-Ocampo ca hazardat, pentru ca ar pune in pericol eforturile diplomatice internationale pentru pacificarea situatiei din zona, altii salutindu-l ca un act moral si necesar, chiar daca tardiv, in slujba justitiei cosmopolitane menite a penaliza genocidul si crimele impotriva umanitatii, pe care comunitatea internationala se straduieste sa o edifice inca de dupa al doilea razboi mondial.

"Never again!" – aceasta a fost formula folosita intens dupa Holocaust, prin care comunitatea internationala s-a mobilizat pentru a crea instrumentele de prevenire sau pedepsire a unor acte genocidare de tipul celor comise de regimul nazist si statele colaboratoare in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Asa cum se stie, Raphael Lemkin, un evreu polonez care si-a pierdut aproape intreaga familie in Holocaust, a creat termenul de "genocid", care avea sa capete o acceptie legiferata international prin Conventia Natiunilor Unite pentru Prevenirea si Pedepsirea Genocidului, din 1948. ONU a intentionat inca de atunci sa fondeze un tribunal international, dar planul a fost abandonat din cauza razboiului rece.

Dupa caderea comunismului, dar mai ales dupa crimele in masa din fosta Iugoslavie, s-au facut pasi decisiv, prin Statutul de la Roma, pentru crearea TPI, care a intrat in functiune din 2002. Tribunalul are in vedere, pe linga genocid, crimele impotriva umanitatii si crimele de razboi. 106 state sint semnatare ale Statutului, intre care si Romania (prin Legea nr. 111/2002). Insa state puternice precum SUA, China, Rusia sau India au refuzat sa recunoasca Tribunalul. Sudan nu a semnat Statutul, dar a intrat temporar sub jurisdictia Tribunalului de la Haga ca urmare a unei hotariri a Consiliului de Securitate al ONU.

Astazi constatam ca, in ciuda eforturilor – notabile – facute, rezultatele efective in prevenirea si pedepsirea genocidului si a crimelor impotriva umanitatii sint slabe. "Never again!" a ramas, deocamdata, doar un slogan fara acoperire. Dupa al doilea razboi mondial, numeroase state s-au dedat la crime in masa si multi dintre vinovati au ramas nepedepsiti. Regimurile comuniste din Europa de Est, Asia si Africa, regimurile autoritare din America de Sud, mai multe regimuri despotice africane au facut din crima impotriva propriilor cetateni un instrument de guvernare. In afara de Darfur, cele mai recente si notabile esecuri ale comunitatii internationale de a preveni actele genocidare s-au inregistrat in anii ’90, in fosta Iugoslavie (cu un numar de victime estimat la 200.000) si Rwanda (1 milion de victime). In ambele cazuri, ONU a avut trupe de mentinere a pacii in zona, dar acestea au avut un mandat prea limitat si dotari sub nevoi pentru a face fata situatiei. In aceste doua cazuri au fost facute eforturi, in schimb, pentru pedepsirea vinovatilor, fiind infiintat cite un tribunal international special pentru fiecare. Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie a condamnat deja 48 de persoane, in timp ce Tribunalul Penal International pentru Rwanda a condamnat 28 de acuzati.

Sa revenim la Darfur. Pentru cei care nu cunosc situatia, sint necesare citeva coordonate. Criza a inceput in 2003, cind grupari rebele au atacat institutii ale puterii centrale sudaneze aflate in Darfur, o provincie de marimea Spaniei. Rebelii sustineau ca autoritatile arabe de la Khartoum neglijeaza sau discrimineaza Darfurul, locuit in special de populatie africana de culoare, majoritatea agricultori. In Darfur exista de multa vreme un conflict intre comunitatile locale africane si populatia nomada araba. Ca raspuns la rebeliune, autoritatile sudaneze au ordonat represalii foarte dure, in care s-au folosit de militiile arabe Janjaweed, renumite pentru cruzimea lor. Circa 300.000 de oameni au fost ucisi, 5 milioane de oameni au fost obligati sa-si paraseasca locuintele, mii de femei au fost violate. Criza continua pina astazi. Razboiul civil este departe de a se fi terminat, dimpotriva, a devenit mai complicat ca urmare a sporirii numarului gruparilor rebele. Autoritatile sudaneze si mai ales militiile Janjaweed continua crimele pe criterii etnice, chiar daca la o scara mult mai mica decit la inceput. Doua treimi din locuitorii Darfurului depind de suport umanitar, dar organizatiile umanitare se afla intr-o situatie din ce in ce mai dificila, fiind luate la tinta fara menajamente de militiile Janjaweed. Khartoum-ul, care pretinde ca nu are nici o legatura cu militiile, a promis sa le dezarmeze, dar nu a facut pina acum nimic concret in acest sens. Sudanul a refuzat, de asemenea, sa predea doi lideri ai Janjaweed, pe numele carora TPI a emis in 2007 mandate de arestare.

Acum, asa cum am mentionat la inceput, este posibila emiterea unui mandat de arestare chiar pe numele presedintelui sudanez. Omar al-Bashir este vizat de 10 acuzatii, pe scurt fiind vorba despre punerea la cale si executarea unui plan genocidar vizind distrugerea a trei grupuri etnice printr-o politica de crima, deportare si violuri.

Insa, chiar daca va fi emis un mandat de arestare, este greu de stiut cine il va pune in aplicare. Fortele de mentinere a pacii trimise, in colaborare, de ONU si Uniunea Africana sint, ca si in Iugoslavia sau Rwanda, putine la numar (9.000 de oameni si ar trebui sa ajunga la 26.000), prost dotate si cu mandat extrem de limitat (pot sa protejeze civilii, dar nu pot dezarma militiile pro-guvernamentale).

La nivel international nu exista nici macar un acord privind definirea situatiei din Sudan. Statele Unite insista ca acolo s-a produs un genocid, in timp ce ONU sustine ca putem vorbi doar de crime impotriva umanitatii si de un dezastru umanitar. Mari puteri precum China, India sau Japonia au interese majore in Sudan (China este acuzata chiar ca a incalcat embargoul international, sustinind militar autoritatile de la Khartoum).

Numeroase organizatii internationale, intre care si Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research, din care face parte si Romania, au cerut rezolvarea urgenta a situatiei din Sudan. Insa nu exista inca destula vointa politica la nivel international pentru stoparea crizei. Nici solutia nu este usor de gasit, fara indoiala, iar instrumentele disponibile in acest moment, asupra carora exista acorduri internationale, sint inca limitate. Dar nu trebuie sa uitam ca un genocid si un dezastru umanitar se produc sub ochii nostri. Daca comunitatea internationala nu se mobilizeaza in ceasul al doisprezecelea, atunci inseamna ca nu am invatat mare lucru din atrocitatile secolului XX.

Publicitate și alte recomandări video