De ce Guvernul Vasile are sanse sa faca reforma

Sa lamurim, in primul rind, de ce s-a ajuns pina acolo incit a face acum reforma este aproape imposibil. Pentru a face o actiune nepopulara, deci care necesita pierderi masive de capital electoral, este nevoie de o compensatie. Singura compensatie care ar putea veni este aceea a cistigarii influentei in plan economic, daca nu cumva, mai direct, chiar a banilor pentru campanii, din distribuirea beneficiilor reformei care provin din privatizari, comisioane etc. Asa s-a intimplat in toate statele est-europene care au terminat partea grea a reformei, cum ar fi Cehia, Ungaria sau Polonia. In aceste tari, dupa cistigarea alegerilor in 1990 de catre coalitii de centru-dreapta, care au facut reforma aproape completa, cu riscul pierderii, fara exceptie, a alegerilor, dar cu avantajul asigurarii influentei economice, alegerile urmatoare au fost cistigate de stinga. In ciuda pierderii alegerilor, cistigurile dreptei au fost, pe de o parte, eventualele influente economice asigurate, iar, pe de alta parte, prin dezvoltarea economica, crearea temeliei unei clase de mijloc, clasa ce asigura, oriunde in lume, baza electorala a partidelor de centru-dreapta si care le va permite revenirea la putere. Cele mai recente alegeri – in Ungaria, unde dreapta a revenit la putere – demonstreaza ca acele calcule facute cu ani in urma au fost corecte.
Ce s-a intimplat, insa, in Romania? O rasturnare de situatie, prin cistigarea alegerilor libere din 1990 de catre stinga, la fel ca in Bulgaria, a bulversat acest scenariu logic. Coalitiile guvernamentale romanesti de pina in 1996, partial si cea actuala, n-au facut decit partea reformei care aduce beneficii materiale. Daca, simultan, ar fi facut si restructurarea, adica partea care aduce imense pierderi, in special de capital electoral, probabil ca primul avantaj ar fi precumpanit, ceea ce ar fi asigurat vointa politica necesara continuarii reformei, in ciuda protestelor dezavantajatilor. Guvernele PDSR, cum am argumentat mai sus, n-aveau insa nici un cistig din a face simultan ambele parti ale reformei. Avind o orientare de stinga, ele nu erau deloc interesate in a ataca partea dura a reformei – restructurarea mastodontilor si a gaurilor negre din economie printr-o politica austera in domeniul bugetar si al asigurarilor sociale – pentru ca acestea sint fiefurile electorale ale oricarui partid de stinga.
Sa vedem acum de ce este, totusi, foarte probabil ca Radu Vasile sa nu aiba alta sansa decit sa faca reforma. Nu din motive de caritate pentru tara, ci din pricini mult mai omenesti.
Un prim argument e acela ca actuala coalitie este, totusi, de centru-dreapta. Adica una care, in cele din urma, in ciuda bilbiielilor de inceput, va face in cele din urma calculele pe care si le-au facut politicienii de la putere din Polonia sau Ungaria in anii ’91-’92. Pina acum, acest argument n-a fost suficient. Mai sint insa si unele care tin strict de calculul premierului in privinta viitorului sau politic si care au o greutate considerabila in conjunctura actuala.
In timp ce toata tara nu vorbeste de altceva decit despre frig, partidele din coalitia guvernamentala, in ultima saptamina, au simtit brusc nevoia sa se pozitioneze ideologic. Dupa decalogurile liberalilor, a venit rindul taranistilor, care au facut vineri, la un seminar tinut la Satu Mare, o incercare de a aduce partidul pe linia crestin-democrata. A doua zi, democratii lui Petre Roman au elaborat un program de protectie sociala, in cadrul aceleiasi manifestari unii lideri ai partidului anuntind din nou iminenta reformei. Aceasta nu inseamna decit ca fiecare din aceste formatiuni, probabil convinse ca va urma o reforma ce poate aduce deficite mari de imagine, incearca sa gaseasca unghiul optim pentru a fi improscate cit mai putin.
Mai ramine de vazut daca Radu Vasile, care este, din pacate, actorul principal in aceasta jalnica piesa jucata de cabotini, va avea vointa necesara pentru a infaptui reforma. Ne permitem sa spunem ca o va avea, aproape vrind-nevrind.
In PNTCD, el e din ce in ce mai contestat, cel putin de o anumita parte a partidului. Daca reforma va esua total, viitorul sau politic risca sa fie asemanator cu cel al lui Ciorbea. Ce-ar putea insemna, insa, daca reforma nu va esua? Evident, nu toti cei 65 la suta dintre romani pe care sondajele ii arata de partea reformei vor devenii fanii premierului. Multi din acestia, desi inca nu stiu, vor fi afectati de reforma. Unii poate extrem de dur. Din acestia vor ramine insa minim 15-20 la suta, adica macar cei pe care reforma ii avantajeaza intr-un viitor apropiat, chiar daca nu din primele faze. In conditiile in care PNTCD se afla intr-o accentuata criza de lideri, ba chiar amenintat din ce in ce mai mult cu scindarea, procentul de mai sus devine vital pentru viitorul lui Radu Vasile. Fie in PNTCD, fie in afara lui, in cazul in care se va intimpla ceea ce nu-si doresc deloc actualii octogenari ai partidului. Insa, atunci, s-ar putea ca nimeni sa nu-i mai intrebe ce vor sa se intimple cu partidul si ce nu. In fond, dupa aplicarea refomelor din Ungaria, Polonia sau Cehia, scenele politice de aici s-au spart si regrupat cu o anvergura atit de mare si neasteptata, incit nimeni n-a putut sa prevada decit partial ceea ce urma sa se intimple. Dar, intre timp, reforma, asa vlaguita, apucase sa iasa la liman. (Claudiu RAUS)