Despre arme si munitie, cu batista la gura

La fel cum se spune ca spaga data la medici este in primul rind din vina pacientilor, iar plocoanele duse la scoala – din vina parintilor, tot asa si scandalurile care umplu ecranele televizoarelor si paginile ziarelor reusesc sa tina uneori zile in sir capul de afis intre celelalte evenimente cotidiene din cauza celor care le dau atentie. Ultima isprava care a facut sa vuiasca astfel tara a fost afacerea armelor. A fost aruncata strategic pe piata, pentru ca apoi sa se afle ca nu s-a cumparat/vindut nici macar un glont. In numele pacii, strajerii democratiei si ai transparentei cheltuirii banului public au vegheat sa nu se intimple vreo faradelege. Bine ca nu s-a apucat fratele presedintelui sa inzestreze armata, dupa cum se banuia ca are intentia! Nici un leu n-a dat statul roman firmei care urma sa inceapa o micuta cursa a inarmarii, a sarit premierul sa ne asigure. Conflictul de interese ar fi fost unul major: presedintele, care detine comanda Armatei Romane si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, ar fi avut un frate actionar la o firma abia infiintata, care, probabil, urma sa acorde consultanta financiara pe cheltuielile uriase ce vor fi facute pentru modernizarea tehnicii militare.

Ce bine ca un rau potential a fost stirpit din vreme! Alte afaceri cu armata s-au derulat nestingherite, imbogatindu-i pe altii peste noapte. In afacerea Motorola, de exemplu (inceputul anilor ’90), nu a existat nici un vinovat care sa plateasca diferenta cu care Ministerul Apararii a cumparat la pret inzecit (peste 6 milioane de dolari) echipamente de comunicatii. In afacerea fregatelor britanice (2003) nu a existat nici un vinovat pentru achizitionarea celor doua nave, altfel propuse pentru casare de Marina Regala, la un pret exorbitant (116 milioane de lire sterline) – si la care urmeaza sa se adauge alte costuri uriase pentru modernizare. In ambele cazuri, bun de plata a fost bugetul statului, cu toate investigatiile facute si aici, si in Marea Britanie. Iar furtul de arme de la Ciorogirla a ramas cu semnul intrebarii pina azi, pentru ca atentia celor care ies azi cu mari dezvaluiri despre afaceri cu arme si munitie e indreptata in alta parte.

Persista intrebarea: cine se afla in spatele intregii povesti si de ce nu a avut priceperea sau timpul necesar sa o innadeasca mai bine? Scenariile se arata a fi la fel de slabe si lipsite de coerenta ca si santajul la ministru pe care l-a incercat Pavel Abraham asta-toamna, dupa ce seful de atunci al Internelor l-a demis de la conducerea Agentiei Nationale Antidrog.

Revenind la remake-ul "Adio arme!", cu fratele presedintelui in rol principal, singurul element mai apropiat de certitudine este ca decorul se vrea a fi o razbunare sau, poate, o tentativa de a abate atentia de la ceva. Foarte probabil, intreaga tevatura va trece repede: saptamina viitoare, Guvernul urmeaza sa-si asume raspunderea pe proiecte importante de legi – salarizarea unica, educatia – si atunci gloantele trase in vint de anonimii luati acum in seama vor fi uitate. Pacat de timpul pierdut de cei care s-au caznit sa faca atit de mult zgomot pentru nimic concret.

Publicitate și alte recomandări video