Logica renegarii

"Guvernele de pina in ’96 au fost anacronice, cele de dupa – haotice." Afirmatia, extrem de inspirata, dar mai ales corecta, apartine fostului premier, actual lider PD si presedinte al Senatului, Petre Roman. Din cite stim, liderul PD a avut intotdeauna sfatuitori competenti, in lipsa carora doar farmecul personal nu i-ar fi slujit la nimic. Cu siguranta, fraza citata mai sus, prin care inclusiv propriul trecut, dar si prezent e plasat intr-o paranteza negativa, i-a fost sugerata de o minte lucida. Ceva si, implicit, cineva trebuie sa-i fi spus lui Petre Roman ca a venit timpul renegarii. Un timp in care a renega un trecut dar si un prezent insuportabil e mai avantajos decit a-l cautiona de dragul propriei persoane. Acelasi lucru avea sa-l faca, cu doar putin timp in urma, si fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu. Articolul antirusesc al lui Ion Iliescu, publicat recent in prestigiosul cotidian american Washington Post, urmeaza, desi intr-o formula si directie diferite, aceeasi logica. Logica renegarii. Sint cele doua gesturi politice, coincidente prin logica lor, semne ale intrarii intr-o noua "zodie" politica? Se pare ca da.
Sint deja citeva luni bune de cind opinia publica romaneasca da semne ca are ceva nou de spus. Ceva ce nu poate fi inteles, daca citim ultimele sondaje de opinie politica, in logica jocului cu suma nula. O logica simpla, care ne spune ca ceea ce a pierdut si pierde o parte, respectiv actuala Putere, a cistigat si va continua sa cistige cealalta, adica Opozitia. S-a intimplat astfel doar pina la un moment dat, cind, pe la inceputul anului, PDSR si Ion Iliescu reuseau, pentru prima data dupa alegerile din ’96, sa ia locul CDR si presedintelui Constantinescu in topul optiunilor electorale. Nici un sondaj ulterior nu mai confirma continuitatea unui asemenea proces. Astfel, in topul candidatilor la presedintie ascensiunea constanta a lui Ion Iliescu in paralel cu caderea presedintelui Constantinescu inceteaza. La fel si in cazul optiunilor pentru cele doua formatiuni politice, PDSR si CDR. Acelasi blocaj se inregistreaza si in privinta popularitatii altor doua partide si lideri politici consacrati. Atit PRM si C.V. Tudor cit si PD si Petre Roman incremenesc de la inceputul anului la aceleasi nivele de popularitate. PRM in jurul a 11-12 procente, C.V. Tudor la circa 10%, PD intre 9 si 10 procente, iar Petre Roman ramine cu aproximativ 8%.
In spatele acestei aparente stabilizari, opinia publica da semnalul unei schimbari pline de semnificatii. De circa trei luni, trei personalitati intre care e greu de gasit vreo legatura incep sa creasca in ochii electoratului. E vorba de Teodor Melescanu, Teodor Stolojan si Radu Vasile. La sfirsitul anului trecut, Teodor Melescanu se plasa abia pe locul patru in topul candidatilor la presedintie, fiind depasit chiar si de C.V. Tudor. Ultimul sondaj de opinie il plaseaza acum pe primul loc. Teodor Stolojan e, inca de acum doua luni, cea mai populara personalitate politica. In plus, de la sfirsitul anului pina acum, procentul celor care il considera drept cel mai bun posibil prim-ministru a crescut cu peste 10 procente. Culmea ironiei, cu un Teodor Stolojan prim-ministru in "oglinda", Radu Vasile creste si el. In mod paradoxal, desi nu e apreciat in mod deosebit ca prim-ministru (in aprilie, doar 15 % dintre romani il considerau drept cea mai potrivita persoana pentru a ocupa o asemenea functie), Radu Vasile devine un redutabil candidat la presedintie. Conform unui recent sondaj de opinie, Radu Vasile apare, absolut surprinzator, pe locul trei, inaintea lui Emil Constantinescu, intr-un clasament al posibililor candidati pentru functia suprema in stat. Exista vreo legatura intre cele trei personalitati? Putem gasi un atribut, o calitate, un numitor comun intre cei trei, in virtutea caruia par sa fie creditati de catre opinia publica? Aparent, nu. Nu fac parte din aceeasi tabara politica si nici nu au facut parte vreodata. Unul se afla in opozitie, altul la putere, altul nici intr-o parte, nici in alta. Teodor Stolojan a fost ministru in guvernul Roman si apoi prim ministru, Teodor Melescanu a fost ministru de Externe in guvernul Vacaroiu, iar Radu Vasile e prim ministru in functie. Ceva totusi ii leaga. La putere sau in opozitie, toti trei si-au pastrat, intr-un fel sau altul, imaginea de dizidenti meritorii ai actualei clase politice. In fiecare din ei, opinia publica pare sa regaseasca virtutile "independentei" politice si doctrinare, dublate de consacrarea experientei in exercitiul puterii. Fortind o analogie, sensibilitatea publica pare acum orientata cu predilectie spre un soi de "schimbare in continitate". O renegare a trecutului si prezentului. Dar una selectiva. Din "anacronismul" guvernarilor trecute si "haosul" ultimelor doua, opinia publica incearca sa caute citeva figuri mai luminoase. Ele par, acum, Teodor Stolojan, Teodor Melescanu si Radu Vasile. (Pavel LUCESCU)

Publicitate și alte recomandări video