Maica razboaielor

De citeva saptamini, totul a luat o alta infatisare in Rusia. Maica Rusia si-a regasit buna dispozitie. Scandalurile politico-financiare au devenit subiecte de mina a doua. Manifestatiile de protest aproape ca au incetat. Opozitia este in declin. Iar, pentru prima data dupa ani buni, eltinienii se afla pe primele locuri in sondaje. Pina si aniversarea Marii Revolutii a fost lipsita de incrincenarea opozitionista de altadata.
Aceasta pare inexplicabil. Rusia n-a cistigat campionatul mondial de fotbal. Vodca nu s-a ieftinit. Economia nu functioneaza mai bine. Sau cu mult mai bine, desi beneficiaza de un culoar favorabil. Rusia este la fel de dependenta de fondurile occidentale ca si anul trecut. Ce-i face atunci, brusc, atit de fericiti pe rusi?
Noua stare mistica in care se gaseste acum lumea ruseasca are un singur motiv paluzibil: Rusia se afla iarasi in razboi. El nu va aduce decit nenorociri rusilor obisnuiti, dar, in fine, este vorba de un razboi in toata legea, in care se aud tunurile de mare calibru, se vad avioanele coborind in picaj, iar ziarele sint pline de fapte eroice. Pentru nici un alt popor european razboiul nu are o atit de mare importanta. Destinul acestei tari, identitatea sa profunda sint forjate in jurul mitului puterii militare.
Spre deosebire de anterioara campanie cecena, interventia de acum se bucura de un suport popular masiv. Ea este privita aproape ca un fel de razboi sfint, desi la mijloc nu se afla decit o bucata de pamint, intr-o zona muntoasa, la frontirea de sud a Federatiei, o tara si un popor care n-au nici o legatura etnica sau confesionala cu Rusia, iar din punct de vedere afectiv, resentimentele cecenilor, perfect justificate de altfel, nu lasa loc nici unei sperante de reconciliere. Cecenia nu face parte din Federatia Rusa decit cu titlu de inventar.
Totusi, la mijloc nu poate fi vorba numai de metafizica. Acest val de simpatie populara fata de razboi atesta precaritatea valorilor democratice in aceasta tara, ca si usurinta cu care este manipulata opinia rusa. Psihologia colectiva se intilneste aici cu interese de natura politica, imediate.
Razboiul de acum pare a fi fost pregatit dupa toate regulile sovietice. El a fost precedat de o intensa campanie de satanizare a inamicului. Cecenii au fost asimilati in discursul politic si diplomatic rusesc terorismului islamic. Desi nu s-au oferit inca marturii demne de crezare privind implicarea unor ceceni in ultimele atentate de pe teritoriul Rusiei, pentru majoritatea rusilor autorii sint deja cunoscuti. Al doilea lucru semnificativ este duritatea interventiei. Rusii n-au fost interesati de nici un fel de precautii fata de populatia civila. Ca si cum aceasta n-ar exista. Fireste, n-ar trebui sa excludem din joc culpa unor lideri ceceni, inclusiv a guvernului presedintelui Mashadov. Cecenii s-au jucat intr-un mod nepermis cu monstrul, dar Rusia a sustinut cit a putut betia islamista.
Brutalitatea este insotita de o evidenta prudenta. Rusii nu par a dori sa ocupe acest teritoriu, pentru a-l readuce sub ascultarea Moscovei. Obiectivul direct al campaniei este de a da o lectie si de a crea anarhie pentru a putea submina ideea de statalitate cecena in zona. Moscova stie ca nu poate controla acest teritoriu in mod real. Rusii doresc sa-si arate forta in fata cecenilor si nu numai a lor. Interesele lor in Caucaz sint extrem de importante. Acest teritoriu nu poate fi pierdut. Dar nici controlat cu totul. Rusii mai stiu ca vine iarna si campania trebuie stabilizata.
Duritatea mijloacelor a fost acompaniata de o duritate a tonului. De la primul ministru Putin, la ministrul de externe, niciodata in ultimii anii mediile oficiale rusesti nu s-au aratat atit de agresive in limbaj. Cum adesea duritatea este confundata cu hotarirea si competenta, faptul a adus o mare popularitate guvernului. In acelasi timp, faptul a pus tarile occidentale intr-o mare incurcatura. Ceea ce a fost intolerabil in Kosovo poate deveni tolerabil in Cecenia? Este gata guvernul de la Moscova sa sfideze Occidentul?
Deocamdata, guvernul rus urmareste aici obiective pe termen scurt. Este vorba de triumful in campania electorala si legitimarea noilor elite de la putere, atit in ochii populatiei, cit mai ales ai militarilor. Razboiul din Cecenia este un razboi in favoarea Statului: a proiectului unui stat autoritar, sustinut prin masuri de forta in interior si agresivitate in exterior. O politica de ordine si orgoliu national, care poate recladi increderea dintre clasa politica si militari.
Conjuncturala sau nu, atitudinea ca atare ne arata ca Rusia poate renunta oricind la tonul rational, care i-a adus fonduri, dar i-a distrus imaginea de sine, in favoarea unui discurs razboinic. Acest comportament pare a fi sustinut de tipul de democratie care se naste acum in Rusia: un monstru handicapat, nascut din mariajul dintre capitalismul mafiotic si etosul militaro-colectivist. (Florea IONCIOAIA)
Concurs de antrenori
Noul selectioner al nationalei va trebui sa reconstruiasca echipa din temelii
Incepind din ziua de 4 noiembrie 1999, Victor Piturca nu mai este antrenor al echipei nationale, iar acum problema care framinta fotbalul romanesc este desemnarea succesorului. Luni, Comitetul Executiv al FRF a prezentat o lista de cinci antrenori romani de frunte, dintre care se va alege cel care va prelua, pe o perioada mai lunga, destinele nationalei. Specificarea "pe o perioada mai lunga" este necesara, deoarece, nu demult, presedintele FRF Mircea Sandu a precizat ca antrenorul care va fi numit pina la sfirsitul lunii va gestiona nu numai participarea Romaniei la "Euro 2000", ci si urmatoarea campanie, cea pentru viitoarea editie a Cupei Mondiale, Japonia si Coreea – 2002. De aceea, noul antrenor va trebui sa gindeasca in perspectiva si principala sa preocupare va fi gasirea de inlocuitori pentru jucatorii de frunte care, probabil, nu vor mai prinde Mondialele din Extremul Orient. Cu corectiile tactice de rigoare. Asadar, s-au anuntat cinci nume: Anghel Iordanescu, Mircea Lucescu, Emeric Ienei, Ladislau Bölöni si Florin Halagian. Desi ne temem in continuare ca, in virtutea unei traditii romanesti post-revolutionare, interesele fratilor Becali vor fi din nou primordiale, sa intrezarim o solutie potrivita la aceasta ecuatie cu cinci necunoscute.
Varianta Lucescu a fost desemnata de catre presa ca fiind cea mai probabila, imediat dupa destituirea lui Piturca, dar, odata cu anuntarea publica a candidaturii lui Iordanescu, balanta pronosticurilor s-a mai echilibrat. Binecunoscutul antrenor cu epoleti si-a manifestat public disponibilitatea si dorinta de a reveni la nationala, negind orice probleme cu federatia din Grecia, al carei salariat a fost pina nu demult. Intr-adevar, solutia Iordanescu, verificata si ras-verificata prin trei calificari consecutive in high-life, pare cea mai la indemina. In vremea cit a lucrat la nationala, Iordanescu a fost logodit cu succesul. El cunoaste cit se poate de bine atit situatia din fotbalul nostru, cit si pe jucatorii de baza. Ramine, insa, de vazut in ce masura isi va demonstra "generalul" putinta de a reconstrui o echipa, in conditiile plecarii definitive a lui Hagi si Gica Popescu. Mai mult decit "generalul", Mircea Lucescu este un recunoscut constructor de echipe. Timp de trei ani, cit a condus echipa nationala, Lucescu a promovat cu mult curaj o serie de jucatori tineri, in frunte cu adolescentul Gica Hagi. Dar pe vremea lui Lucescu se puteau juca multe partide amicale, in care acesti tineri isi faureau experienta internationala. Acum, calendarul international nu mai permite astfel de experimente. Apoi, Lucescu a fost exponentul de frunte al unei tactici devenita traditionala la echipa nationala: joc de pase, de asteptare a greselilor adversarului, tactica perpetuata in ultimele decenii, cu marele Hagi in teren, dar cam depasita actualmente pe plan international. Acum, fotbalul modern inseamna mai multa ofensiva, dupa cum o dovedesc si partidele din Liga Campionilor si singurul antrenor roman care s-ar putea ralia momentului este Cornel Dinu. Din pacate, "Mister" pacatuieste prin lipsa de tact fata de jucatori si, de altfel, nici nu este pe lista. Solutia Halagian este, din punct de vedere tactic, si mai paguboasa, jocul sau ultradefensiv, "la ofsaid", putind avea succes doar in campionatul nostru.
Ca si Iordanescu sau Lucescu, Ienei este un bun cunoscator al fotbalului romanesc, are experienta la echipa nationala si este aureolat de succesele obtinute la Steaua, posibila rocada cu Piturca la clubul din Ghencea avind valoare de argument, fiindca FRF n-ar prea dori sa-si lase fostul protejat de izbeliste. In sfirsit, Bölöni, lucrind de sase ani in Franta, este, cu toate calitatile, strain de meandrele fotbalului autohoton, parind un fel de extraterestru.
Ultimele informatii neoficiale confirma ideea ca lupta se va da intre Iordanescu si Lucescu. In timp ce Loti Bölöni pare ca renunta la candidatura, Lucescu anunta ca accepta functia fara remuneratie, numai cu prima de joc. Ceea ce la "general" nu se pune problema.
Iordanescu? Lucescu? Halagian? Ienei? Bölöni? Raspunsul il vom afla cit de curind. Ideea principala pe care trebuie sa o aiba diriguitorii fotbalului nostru, mai mult decit desemnarea unui om, este strategia de perspectiva. Echipa Romaniei s-a construit, in ultimele doua decenii, in jurul lui Gica Hagi. Foarte curind, "machidonul" nu va mai imbraca tricoul cu numarul 10. Si noul antrenor va trebui sa stie sa gaseasca, nu atit un nou "decar", cit o noua idee de joc. Daca viitorul nationalei se va construi printr-o strategie punctuala, de la meci la meci, de la obiectiv la obiectiv, prin politica pasilor marunti, fotbalul romanesc nu are decit de pierdut. (Nicolae GRECU)

Publicitate și alte recomandări video