Mecanismele diversiunii

PDSR a facut mare caz, in aceasta saptamina, de un "Plan privind stoparea candidaturii lui Ion Iliescu la functia de presedinte al Romaniei". Bizareria acuzatiilor aduse de PDSR Cotroceniului i-a facut pe cei mai multi dintre observatorii vietii publice sa dea din umeri si sa catalogheze ca exotice declaratiile lui Ion Iliescu despre virusii letali si bombele ce i se pregatesc. "Fantasmagorii", "aberatii", "rataciri ale mintii", "science-fiction", "politicianisme de campanie electorala" – acestea au fost formulele prin care comentatori si-au exprimat ironia, exilind manevra PDSR in zona derizoriului. Cei care au privit gestul PDSR din punct de vedere politic s-au multumit sa spuna ca este vorba de o tentativa de diversiune, o initiativa riscanta, de o gafa a staff-ului electoral al PDSR. Pe scurt, nimeni nu a privit declaratiile lui Iliescu ca parte a unei strategii coerente, ca semn al unei diversiuni programate.
Sa fie adevarat ca liderii PDSR au decis – asa cum pretind – sa dea publicitatii "Planul" in urma declaratiilor "isterice" ale presedintelui Emil Constantinescu? Putin probabil. Sa nu uitam ca, in urma cu citeva saptamini, PDSR a lansat un document similar – un "Inventar de concepte strategice", care continea un plan de strategie electorala – atribuit tot Cotroceniului (si tot fara nici o dovada). "Noi nu spunem ca documentul apartine Cotroceniului, dar daca se intimpla ce scrie acolo este de la sine inteles ca are legatura cu intentiile presedintelui Emil Constantinescu", spunea Adrian Nastase, intr-o emisiune televizata. Pentru al doilea document, PDSR a sugerat aceeasi reteta de lectura: "PDSR considera ca, in afara punctului din document referitor la posibila eliminare fizica a lui Ion Iliescu, toate celelalte actiuni cuprinse in acest document sint in curs de desfasurare, multe dintre afirmatiile cuprinse in Plan sint confirmate de declaratiile presedintelui Constantinescu si de cele ale reprezentantilor de frunte ai PNTCD".
Iata, asadar, care este miza mediatica a ultimelor initiative ale PDSR: neutralizarea atacurilor adversarilor politici, anticiparea acuzelor ce vor fi aduse PDSR si contracararea prin plasarea lor intr-un context defavorabil. Atacul de intimpinare este partea ascunsa a strategiei electorale a PDSR, cea despre care nu vorbeste in prezenta presei. Este inutil sa ne intrebam cine a "fabricat" cele doua documente pentru ca nu am putea avea un raspuns sigur (nu am putea spune ca apartin PDSR pentru ca dovezile nu sint la vedere). Dar daca ne-am intreba de ce le-a facut PDSR publice am avea imediat un raspuns transant: pentru ca ii sint utile din punct de vedere electoral. PDSR se pregateste sa arate orice atac la adresa sa ca facind parte dintr-o strategie conceputa la Cotroceni.
Cele doua documente contin acuzatiile majore care ii pot fi aduse lui Ion Iliescu si partidului sau, principalele zone vulnerabile spre care s-ar putea concentra atacurile adversarilor politici: neconstitutionalitatea candidaturii lui Iliescu pentru un nou mandat de presedinte, profilul cripto-comunist al liderului PDSR, proasta imagine a lui Iliescu peste hotare si prejudiciile aduse Romaniei de venirea sa la putere, lipsa de personalitati si de intelectuali de marca din PDSR, aversiunea diasporei fata de Iliescu, implicarea fostului presedinte in actiuni susceptibile de a fi cercetate penal si a fostului partid de guvernamint in acte de coruptie, contraperformantele din timpul guvernarii PDSR, nationalismul din mesajul liderilor formatiunii, exploatarea disensiunilor dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase, profilul politic dubios al lui Nastase, evidentierea caracterului retrograd al programelor PDSR si a batrinetii lui Iliescu etc. Documentele anticipeaza si atacuri ale actualei puteri impotriva lui Teodor Melescanu si a ApR, precum si componente ale mesajului pregatit de Cotroceni pentru campania electorala (Constantinescu – lider necomunist, emanat al societatii civile si nu al unei revolutii incerte, devotat intereselor cetatenesti, necontaminat de tarele lumii politice, inamic al clientelelor si al coruptiei).
Este evident ca toate cele mentionate vor fi intilnite, intr-o mai mare sau mai mica masura, in campania electorala. In replica, PDSR va putea demonstra "cu documente" ca totul face parte dintr-o strategie diabolica a actualei puteri. Strategie care, se vor grabi liderii PDSR sa adauge, lua in calcul, in ultima instanta, chiar eliminarea fizica a lui Iliescu. Asocierea este unul din instrumentele mediatice cele mai eficiente. PDSR a oferit astfel grila de interpretare a atacurilor la adresa liderilor partidului si de acum incolo informatia (cu asocierea Cotroceni-complot) va circula liber – cu ajutorul presei, al colportorilor de zvonuri si chiar prin intermediul dezmintirilor (care repun in circulatie acuzatiile si sint intotdeauna mai slabe decit informatia pe care vin sa o nege).
Prin urmare, ultimele actiuni ale PDSR nu sint de neglijat macar din trei motive: ocupa in loc foarte important in strategia electorala a PDSR, arata ca pozitia defensiva in materie de comunicare a actualei puteri este contraproductiva si testeaza capacitatea presei si a opiniei publice de a produce anticorpi impotriva dezinformarii si diversiunii.
Adversarii politici ai partidului lui Ion Iliescu trebuie sa admita ca, in ciuda aerului nating, PDSR este o redutabila masinarie electorala. A aratat nu numai ca stie sa produca imagini pozitive (propunind programe, mediatizind aliante), ci si ca poseda un intreg arsenal de neutralizare a adversarului. Procedeul mentionat mai sus face parte dintr-o gama foarte larga de arme mediatice utilizate de PDSR. Sa mai amintim citeva: profetia catastrofica ("in toamna lui 1999, in Transilvania se vor inregistra grave tensiuni etnice", "in viitorul apropiat, se vor produce explozii sociale", "actuala putere pregateste falsificarea alegerilor", etc), colportarea in comunicate oficiale ale partidului a informatiilor neverificate care circula in presa de scandal (Constantinescu – agent CIA, implicarea Cotroceniului in Afacerea Tigareta II si in scandalul Duty-Free, cazul Rona Hartner etc.), prezentarea atacurilor murdare ale PDSR ca gesturi de legitima aparare in fata atacurilor murdare ale adversarilor etc.
In spatele celor mai multe dintre aceste actiuni il gasim pe Adrian Nastase care este, in acest moment, principalul strateg din PDSR. Nastase (care in 1996 spunea ca CDR se pregateste sa recurga la o lovitura de stat si observa ca "nu din intimplare" harta lui Huntington se potriveste peste harta optiunilor de vot ale romanilor) a aratat ca poate recurge la orice arma pentru a-si atinge scopul politic. Scuza sa este ca, daca piata cere, el ofera. PDSR profita de incapacitatea opiniei publice de a amenda raspindirea de informatii false (cazul Hancu este o ilustrare nepolitica a acestei incapacitati). PDSR face o buna demonstratie ca in politica orice este posibil. (Adrian CIOFLANCA)