Mersul in cerc

Asistam la un deja-vu. E mai real decit atunci cind mergi sa vezi un film a doua oara. In plus, revederea unei productii cinematografice coincide cu dorinta spectatorului, care face acest lucru pentru propria placere. Reluarea unor secvente in viata reala nu mai este insa la fel de placuta. Acum traim vremuri prin care am mai trecut deja. Pacat ca nu putem da timpul cu 20 de ani inapoi: am sti sa luam corect startul de data asta.

La fel ca la sfirsitul anului trecut, toata lumea e in alergare. Cei mai multi – dupa obisnuitele cumparaturi de Sarbatori. Altii tocmai s-au oprit din fuga pentru ca s-a mai incheiat o competitie pentru putere. Bineinteles, nu toti au reusit sa puna mina pe ea, iar acum invinsii fug in sens invers ori stau pe margine si comenteaza despre cit de acri sint strugurii.

Nici presedintele reconfirmat in functie nu mai e ce-a fost odata. Au trecut vremurile cind cistiga referendumuri cu un suport popular de 75%. Acum, abia a avut in avans 75.000 de voturi. Doar ca acest al doilea mandat nu mai incepe cu perspective promitatoare, cum a fost intrarea in Uniunea Europeana in primul. Dimpotriva. Implicarea sefului statului in actul de guvernare (si nu numai) este principalul motiv care da apa la moara adversarilor politici. Dar partid prezidential au si francezii, de exemplu, la fel ca si americanii si rusii, asa ca imaginea unui premier care nu cricneste in fata ordinelor de la Cotroceni deranjeaza mai degraba opozitia (lipsita de griji) decit populatia (afectata de criza).

Acum, istoria se repeta si intrece pina si previziunile celor mai versati actori ai scenei politice. Mentinerea aceluiasi premier – "laureat" inclusiv al unei motiuni de cenzura – nu e de natura sa redea romanilor increderea la care acestia au sperat atunci cind au mers la prezidentiale. Ba chiar si in curtea democrat-liberala s-au ridicat voci, nemultumite nu de premier, ci de impartirea portofoliilor cu UDMR.

Despre 2010 se spune ca va fi mai dificil decit anul care tocmai se incheie, din cauza numeroaselor masuri nepopulare aminate din motive electorale evidente. Am mai vazut asta: neaplicarea unei terapii de soc in economia Romaniei la inceputul anilor ’90 a pozitionat tara noastra la coada Europei. Ba, mai mult, istoria care s-a repetat din nou mentioneaza si un bonus: orgoliul politic a dus la pierderea banilor FMI si vom plati mai mult pentru banii luati in compensare de la banci. La fel ca in primavara lui 2007, cind romanii au platit organizarea unui referendum inutil.

La finele anului trecut, partidul aflat pina atunci la guvernare a refuzat participarea intr-un nou cabinet, cerind insistent functia de premier, cu toate ca iesise pe locul 3 in alegerile parlamentare. Acum, acelasi partid a evitat din nou intrarea la guvernare bazindu-se pe aceeasi cerinta – reclamarea sefiei Executivului, chiar daca toata lumea stia ca PDL si presedintele tin cu dintii de asta. Strategia a fost adoptata si de PSD, care a refuzat sa se implice chiar si cu un singur ministru – e drept, in domeniul poate cel mai pretentios in ziua de azi, cel al Muncii si Protectiei Sociale.

In definitiv, opozitia e cea mai buna consolare in vremuri tulburi. Important este insa ca bagarea betelor in roatele Guvernului sa fie benefica pentru Romania. Altfel, istoria se va repeta iar si iar, obligindu-ne sa revedem acelasi film prost care ruleaza de 20 de ani incoace.