Caută 
7 MIN
Scandalul de la Tepro este pe cale sa se stinga. Dupa mai multe saptamini de greva, actiuni de strada, violente si pertractari interminabile, cele sapte sute de muncitori disponibilizati par a accepta inevitabilul. Vor pleca. Nici sechestrarea directorilor, nici marsurile sau mitingurile, nici violentele n-au putut schimba sentinta. Ramin in urma lor ruinele unei intreprinderi, care a fost cindva mindria industriei locale, si mai multe intrebari. Este cit se poate de limpede ca miscarea de protest a provocat un rau imens intreprinderii respective, sau ce a mai ramas din aceasta, ca si mediului economic local. Putea fi toata aceasta miscare evitata?
Se poate observa ca, dupa aproape opt ani de la inceputul privatizarii, revenim constant la aceleasi teme: Este necesara privatizarea? De ce trebuie dati oamenii afara dintr-o intreprindere in care vor sa munceasca? De ce sa vina un strain sa ne ia fabricile? Aceste intrebari, care ne amintesc dureros de campania electorala din 1990, tin de alfabetizarea capitalista. Ce se petrece la Iasi, se petrece aproape peste tot in Romania, confruntata in aceste zile cu un nou val de miscari greviste.
Intr-o asemenea conjunctura, este de inteles de ce privatizarea treneaza, investitiile straine sint printre cele mai reduse din Europa, iar nivelul de viata scade constant.
Din cauza acestor accente radical-conservatoare, miscarea de la Tepro a fost comparata cu o mineriada, prin sensul sau anacronic, irational si violent. Aceasta este o imagine mult exagerata. Pentru multi romani, ideea de legitimitate este deasupra celei de legalitate. Sa nu uitam, avem un regim politic nascut dintr-o actiune ilegala, dar legitima, cum a fost revolutia din decembrie 1989. Iar legitimitatea in acest caz o dau numarul si un anume sentiment colectiv de identificare cu intreprinderea la care acesti oameni au fost angajati decenii de-a rindul.
Daca este sa gindim in acest spirit, ce s-a petrecut la Tepro este legitim, desi ilegal. Dar este oare surprinzator ca niste oameni simpli, oraseni la prima generatie, intrati aproape ca adolescenti intr-o intreprindere, pe care, in unele cazuri, au construit-o la propriu cu miinile lor, uneori prin munca voluntara, in plus, aflati la citiva ani inaintea pensiei, sa se simta profund frustrati atunci cind un patron de aiurea, care a cumparat intreprinderea pe o mina de dolari, vine sa-i dea afara ca pe niste deseuri toxice? Cine le-a explicat acestor oameni ca exista ratiuni serioase pentru ca aceasta sa se petreaca si aceste proteste se vor intoarce impotriva lor? In plus, cine poate cere unor oameni care nu se mai afla la prima tinerete sa se sacrifice de buna voie pe altarul reformei?
De fapt, nu numai ca nimeni nu le-a oferit o oarecare idee despre ce li se intimpla si mai ales ce-ar trebui sa faca dupa ce nu vor mai lucra in fabrica, dar multe din hienele tranzitiei i-au incurajat in protestul lor, oferindu-le iluziile unui deznodamint favorabil. Fara sa aiba dovezi evidente, parlamentarii locali, de la deputatii PD, Vasiliu si Baciu, la populistul Varujan Vosganian, care se considera un politician "de dreapta", au contestat sistematic privatizarea si maniera de restructurare a Tepro. Din fericire, romanii prin traditie n-au incredere in politicieni. La rindul sau, guvernul, cel care se ocupa de interesul public, prin vocea unuia dintre consilierii primului ministru, a dat dreptate protestatarilor.
Cine, atunci, ar trebui sa faca alfabetizarea capitalista a romanilor? Probabil ca principalele institutii de stat de la care se astepta un mesaj clar in acest sens ar fi fost radiodifuziunea si televiziunea de stat. Prima are trei programe nationale si alte citeva studiouri regionale, pe canalele cu cea mai buna audienta in mediile populare. Televiziunea de stat are doua canale nationale, pe unde hertiene, dintre care unul, cel putin din punct de vedere tehnic, este de maxima audienta. Daca, in ce priveste TVR, perceptia sa asupra capitalismului s-a modificat substantial in ultimii ani, probabil nu cu mare eficienta, dar oricum nu se mai face elogiul economiei socialiste, iar capitalul strain nu mai este diabolizat, canalele radio de stat sint in continuare in plin socialism.
Protestele de la Tepro au fost monitorizate din Iasi pentru Radio Romania Actualitati de un anume Darabana. Cine l-a ascultat, de cel putin doua ori pe zi, la ore de maxima audienta, n-a putut sa nu fie socat de tonul proletcultist al relatarilor sale: un elogiu netemperat al protestatarilor, punerea la zid a conducerii, nici un fel de detasare sau de impartialitate. Acest Darabana n-a auzit pesemne de expresia " audiatur altera pars" . Cazul nu este chiar o exceptie la Radio Romania Actualitati. Ne amintim ca nici mineriadele n-au fost tratate diferit. Este oarecum natural ca un post de radio sa acorde o anume importanta celor care se afla in strada. Dar, spre deosebire de un post comercial, canalele de stat sint sustinute din bani publici intr-o masura semnificativa, prin urmare, trebuie sa se raporteze mereu, daca nu la politica guvernului, macar la interesul general, iar actiunea de protest de la Tepro nu servea interesului general. Este greu de spus de ce redactorii acestui post se simt mai curind tentati de a lua partea unor infractori, fie acestia si muncitori, decit sa incerce sa fie obiectivi. Probabil, unii dintre ei cred ca, in felul acesta, sint de partea poporului. Apoi, este un fapt stiut ca, daca televiziunea publica a fost intr-un fel obsedant in atentia societatii civile, radioului de stat i s-a acordat o importanta mai mica. La Radio Romania Actualitati, modelul de jurnalist format la "Stefan Gheorghiu" este dominant. Dar poate ca n-ar trebui sa ne mire nici daca am afla ca si cei care se ocupa de privatizare provin tot de acolo. (Florea IONCIOAIA).
Seamana Barak cu porumbelul pacii?
De cind in Israel a venit la putere Ehud Barak, viitorul Orientului Mijlociu pare sa fie unul deosebit de roz. Dupa o campanie in care principalul punct a fost incheierea pacii cu vecinii arabi, noul prim ministru a tinut miercuri in Knesset un discurs mai mult decit pacifist, primit cu incredere (de catre egipteni si iordanieni) si chiar cu entuziasm (de catre palestieni). Un discurs care le-a placut chiar si parlamentarilor israelieni, de vreme ce i-au acordat apoi investitura cu un scor (75 la 29) care reprezinta un record absolut pentru un premier ce nu se afla in fruntea unui guvern de uniune nationala.
Barak insa nu s-a multumit doar cu atit. A dat apoi publicitatii un program infernal de intilniri la nivel inalt cu aproape toate partile implicate in conflictul din regiune. Astazi se intilneste la Alexandria cu presedintele egiptean, Hosni Mubarak, duminica va purta convorbiri cu Yasser Arafat la Erez (punctul de intrare in Fisia Gaza), iar la inceputul saptaminii viitoare va discuta, intr-un loc inca neprecizat, cu regele Abdallah al Iordaniei. Tot acest minimaraton diplomatic se va incheia printr-o vizita la Washington, unde Barak va avea, dupa toate probabilitatile, doua intilniri cu presedintele Clinton, urmind ca, nu peste foarte mult timp, Madeleine Albright sa viziteze Orientul Mijlociu, pentru continuarea discutiilor.
Tot acest plan ar fi, pina acum, deosebit de incurajator, daca nu ar exista citeva pete care umbresc acest tablou luminos. Este vorba, mai intii, despre situatia economica actuala a Israelului, nu chiar atit de infloritoare pe cit ar dori-o locuitorii sai. De altfel, infringerea zdrobitoare a Partidului Likud si a fostului premier Netanyahu in recentele alegeri pare sa se datoreze mai degraba problemelor interne decit lipsei unui program de pace in regiune, oricit de promitator ar fi el. Din acest punct de vedere, mai plauzibila pare varianta ca, de fapt, pacifismul lui Barak (care este, sa nu uitam, si cel mai decorat ofiter din istoria armatei israeliene) nu provine numai din convingerile sale proprii. El are nevoie de sprijinul american pentru a redresa situatia economica a Israelului si stie ca nu il poate obtine daca nu face pasi hotariti in directia pacii. Exemplul guvernarii anterioare reprezinta, in acest sens, un precedent mai mult decit elocvent, iar coalitia (extrem de eterogena) condusa de premier stie ca nu va putea rezista decit atita vreme cit situatia interna va fi buna, iar alegatorii multumiti.
Pe de alta parte, relatiile dintre Barak si Arafat sint mai mult decit reci, fiecare privindu-l pe celalalt cu o nedisimulata neincredere. De altfel, in perioada cind actualul premier israelian era ministru de externe in cabinetul condus de Shimon Peres, el a facut in asa fel incit sa nu se intilneasca niciodata cu liderul israelian, un lucru dificil de realizat daca tinem cont de pozitiile ocupate de cei doi si de numeroasele intilniri bilaterale care aveau loc in acea perioada de intense eforturi pentru incheierea pacii. De aceea, summit-ul celor doi de la Erez este asteptat cu un interes deosebit, mai ales ca, pe deasupra, palestinienii au declarat ca spera ca intilnirea sa fie una de lucru, iar israelienii o vad ca pe una de contact. Deocamdata, e drept, ambii lideri par sa isi doreasca cu adevarat incheierea pacii, asa ca orice asperitate ar trebui sa fie rapid netezita, numai ca un semn de intrebare nu are cum sa nu ramina.
Tot la capitolul probleme ar trebui trecuta si atitudinea mai degraba rezervata pe care au manifestat-o sirienii si libanezii. Dar, pina una-alta, acest lucru conteaza prea putin, la fel ca si pozitia iranienilor, care sustin ca nu exista nici o diferenta intre Netanyahu si Barak. Daca eforturile diplomatice incepute in aceste zile de premierul israelian vor fi incununate de succes, problema se va pune in cu totul alt mod. Ar fi pentru prima oara cind arabii nu ar mai putea sustine ca evreii sint "baietii rai", asa ca, vrind-nevrind, vor trebui sa se aseze la masa tratativelor. Daca Barak va reusi sa imbunatateasca situatia interna, sa treaca peste antipatia pentru Arafat si sa se miste suficient de repede pentru a-si realiza scopurile inainte ca partidele care formeaza coalitia sa-si scoata ochii, va intra cu siguranta in istorie.
Deocamdata, el nu a facut altceva decit sa-si suflece minecile. Sa-l vedem si la treaba. (Marius CRISTIAN)
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
