Numarul 5000

In mod normal, atunci cind se implineste un anumit numar de ani de la aparitia unei publicatii sau, ca acum, atunci cind consemnam un numar rotund de editii, se fac bilanturi si se avanseaza promisiuni. Iar un bun final de editorial ar putea fi: Sa ne revedem cu bine la numarul 10.000! Si de ce nu? Exista, in principiu, toate premisele. In cei aproape 17 ani care s-au scurs de la prima aparitie, Monitorul si apoi Ziarul de Iasi, cel care a continuat si a reusit sa conserve, macar la nivelul unui areal limitat, spiritul celui mai important proiect de presa locala din Romania, care nici astazi nu si-a gasit o replica cit de cit pe masura, s-a impus drept principalul formator de opinie din Iasi. Mai mult decit atit, desi reteaua Monitorul nu mai exista ca atare, cotidianul lansat pe 27 mai 1991 la Iasi de o echipa care, in buna masura, se construise pe scheletul redactiei Opiniei studentesti a introdus la nivel national noi standarde pentru presa locala. Din multe puncte de vedere: de la formula grafica pina la organizarea editoriala. Au fost lansate produse editoriale si de publicitate inovative, au fost separate stirile de opinii, au fost cultivate investigatiile si analizele de substanta si, prin initiative de tipul Consiliului Cititorilo, au fost cultivate in mod real legaturile cu comunitatea locala intr-o maniera aproape fara egal in tara.

Toate, lucruri foarte importante, desigur. Numai ca, daca ii intrebi pe multi dintre sutele de jurnalisti care s-au format la scoala Monitorul/ Ziarul de Iasi, iti vor vorbi in primul rind de altceva. De atmosfera, de spiritul special din redactii, pe care, imi marturisesc multi dintre cei ajunsi astazi la mari "case mass media" din Bucuresti, nu le-au mai regasit nicaieri in alta parte. Spiritul de care vorbim nu e foarte usor de definit, dar este, in ultima instanta, expresia tipului de valori profesionale si etice fundamentale pe care, in teorie, ar trebui sa se aseze orice institutie de presa autentica. Toate acestea ar trebui sa fie lucruri de la sine intelese. Numai ca e departe de a fi asa. In prea putine redactii sint luate cu adevarat in serios. Diletantismul, manipularile grosolane si santajul de presa tind sa devina mai degraba regula decit exceptia. De aceea, pentru echipa de la Ziarul de Iasi, raminerea in afara acestui anturaj mai mult decit indoielnic ar trebui sa fie si de acum inainte principala preocupare.

Dupa 5000 de numere consecutive, putem deja vorbi, in principiu, de o cadenta intitutionala linistitoare. Asa ca nu am avea de ce sa ne temem sa vorbim despre urmatoarele 5000 de editii. Cu toate acestea, in actualul context, perspectiva numarului 10 000 pare extrem de indepartata. Si nu in primul rind din punct de vedere temporal. Viteza schimbarilor din jurul nostru e ametitoare. Iar peisajul media nu face deloc exceptie, peste tot in lume. In ceea ce le priveste, trei sint marile provocari cu care mass media romanesti traditionale, respectiv presa scrisa, televiziunea si radioul, se confrunta deja: 1. erodarea calitatii editoriale, deficitul de profesionalism; 2. degradarea morala, pulverizarea chiar si a standardelor etice minimale; 3. revolutia tehnologica, ce transfera masiv audienta media catre Internet si platformele de telefonie mobila.

Sa le luam pe rind. Timpul nu a rezolvat, din pacate, problemele de competenta profesionala despre care vorbim de ani si ani, vizibile mai ales atunci cind jurnalistii incearca sa abordeze subiecte mai specializate, de tipul politica externa, medicina sau tehnologie. Peste care se suprapun metehne de alta natura: agresivitatea si suficienta. Sa fim optimisti ca lucrurile se vor indrepta, totusi, in viitor? E greu de spus. Meseria de jurnalist oricum nu mai exercita aceeasi fascinatie ca acum 10 – 15 ani in urma si, pe de alta parte, pare mai interesant din punct de vedere financiar, pentru multi, sa se ocupe de relatii publice mai degraba decit de gazetarie.

Nici in ceea ce priveste situatia standardelor etice din presa nu sint de asteptat rezolvari miraculoase peste noapte. Am tot sperat ca decuplarea statului de economie, coroborata cu aderarea Romaniei la structurile euro-atlantice, va indrepta in timp lucrurile. Nu s-a intimplat asa. Marea majoritate a canalelor mediatice de astazi nu sint nimic altceva decit instrumente de influenta ale unor increngaturi politico-financiare de la nivel central sau local, dupa caz. S-a intimplat, totusi, ceva important din acest punct de vedere, in ultimii ani. Opinia publica e mult mai rezistenta ca in trecut la astfel de manipulari. Asa se face ca credibilitatea unor pina de curind adevarati "corifei" ai jurnalismului autohton s-a prabusit dramatic.

Ajungem, in fine, si la mutatiile introduse de revolutia tehnologica. Poate cele mai dramatice dintre toate. Marile ziare au deja consistent mai multi cititori pe Internet decit pe hirtie. Cu doar doi-trei ani in urma, blogurile erau inca o curiozitate. Acum au devenit o adevarata moda printre jurnalisti, dar si printre politicieni, cu impact important in alegerile prezidentiale americane si, mai recent, si pentru cele din Franta.

Iata tot atitea motive pentru a conchide ca peisajul media e in mare agitatie si transformare. Cu toate acestea, desi itinerariul exact pentru perioada ce va urma pare extrem de greu de anticipat, echipa Ziarului de Iasi promite ca va face tot posibilul sa se orienteze, ca si pina acum, dupa busola corecta.