O afacere electorala?

Campania electorala promite sa fie una plina de surprize. "Afacerea firului rosu" pare sa fi fost doar prima bomba care a explodat. Zilele trecute, poalele politicii dimbovitene au fost din nou ridicate in fata blazatului public roman, scandalul fiind amorsat din nou de presa straina.
De data aceasta este vorba de o presupusa spalare de bani publici in folosul unor oameni politici de prima mina, afacere anchetata de o echipa de magistratii francezi. Intermediarul ar fi fost Adrian Costea, prin firma lui "Groupe Saintonge Editions", cea care a editat si distribuit albumul "Eternelle et fascinante Roumanie". Prin intermediul firmei lui Adrian Costea, intre 1992 si 1996 s-ar fi desfasurat mai multe tranzactii care ar implica mai multe institutii ale statului, banii provenind de la Bancorex, "vortexul" prin care au disparut fara urma sume importante de bani.
Implicatiile acestui scandal ar putea fi insa mult mai rasunatoare decit cele care au urmat cazului iscat dupa articolul din "Zavtra". De altfel, Iosif Boda spunea, referitor la acest subiect, cu o exprimare imprumutata parca din catrenele lui Nostradamus, ca "va fi multa jale in rindul multor oameni politici din Romania". Se poate presupune ca fostul consilier al lui Ion Iliescu stie ce spune. Boda este un apropiat al lui Costea, personaj prezentat destul de elogios, de altfel, in cartea sa "Cinci ani la Cotroceni", fiind, de asemenea, si un cunoscator al dedesubturilor politicii romanesti.
Un asemenea caz, care ar trebui sa tina doar de justitie, are in Romania si implicatii electorale. Desigur, doar Adrian Costea este acuzat de spalare de bani. Dar o eventuala vinovatie dovedita a acestuia va atrage inevitabil si implicarea altor persoane. Probabil ca acestea vor fi dintre cele aflate in vizorul magistratilor francezi. Deocamdata, in vederea audierii au fost vehiculate doar nume ale unor politicieni apropiati fostei puteri, chiar daca unii dintre ei au parasit intre timp barca PDSR. Din perspectiva actualei puteri, asocierea numelui acestor demnitari sau politicieni cu presupusa afacere a scurgerii de fonduri din banii publici ar insemna o lovitura de rasunet.
Dar de ce a asteptat Justitia romana ca initiativa deschiderii aceastei afaceri sa vina din partea magistratilor unui stat strain, alertati printr-o scrisoare anonima? Magistratii francezi, care au inceput cercetarile in cazul Costea in 1998, au trimis un set de documente, in acelasi an, si la Bucuresti. Izbucnirea acestui scandal intr-un an electoral nu poate sa nu dea de banuit, mai ales ca in cei trei ani care au trecut am avut parte de o perioada relativ calma din acest punct de vedere. Pasivitatea organelor judiciare romanesti este cu atit mai ciudata cu cit contractele asupra carora exista suspiciuni s-au incheiat in Romania, intre cetateni romani, iar paguba, de milioane de dolari, a fost, de asemenea, a statului roman.
Disculparile Parchetului, legate de birocratie, pierderea unor documente sau lipsa de competenta teritoriala, par destul de stravezii. Nici macar explicatia care ar putea fi socotita obiectiva, cea a competentei teritoriale, si care face apel la faptul ca infractiunea a fost savirsita in Franta nu sta in picioare. Codul Penal prevede ca procurorii romani au competenta sa cerceteze infractiunile savirsite in afara tarii daca faptasul este cetatean roman.
Am putea trage de aici concluzia ca Justitia este aservita Puterii, care a asteptat acest an electoral pentru a arunca in joc atuurile de care dispunea inca de acum citiva ani?
In acest caz, punind la indoiala independenta acestei institutii, este capabila Justitia romana sa duca la bun sfirsit aceasta afacere sau, de frica unei eventuale guvernari PDSR, va ingropa si acest caz intr-un morman de hirtii si dosare, in buna traditie romaneasca? De ce ar mai fi fost deschis acest dosar, atunci? Este posibil insa ca initiatorii din umbra ai acestui scandal sa nu aiba in vedere si finalizarea dosarului. Ca si in alte rinduri, scandalul "Adrian Costea" s-ar putea dovedi doar un spectacol menit sa umple timpul si mintea electoratului inaintea inceperii campaniei pentru alegerile generale. Si este foarte probabil ca acesta sa nu fie ultimul. (Ionel AFRASINEI)

Publicitate și alte recomandări video