Parcarile, un vis prea indepartat

"Nu am investit in parcari pentru ca le vom da in sistem privat. Avem in lucru o strategie si un studiu de circulatie care vor reglementa multe din aceste probleme". Va suna cunoscute aceste cuvinte? Si noua. Ele reprezinta o explicatie data de primarul Gheorghe Nichita inspectorilor Curtii de Conturi in urma unui control ce viza activitatea municipalitatii in perioada 2002-2006. Nichita explica atunci ca bugetul local nu poate sustine infiintarea de parcari, solutia fiind astfel mediul privat. Aceleasi cuvinte reprezinta totodata si o promisiune. Din pacate, declaratia respectiva prinde mucegai de sase ani deja, interval in care ea a ramas, culmea, la fel de valabila. Primaria a continuat sa nu investeasca in parcari, a continuat sa se pregateasca pentru a le "da in privat" si a continuat sa aiba in lucru cate o strategie in domeniul circulatiei. De acestea din urma, cel putin, Iasul nu a dus niciodata lipsa.

Studiul la care se referea Nichita si care a costat, la vremea lui, 600.000 de lei a fost prezentat in noiembrie 2006. In pofida asigurarilor date de primar, studiul nu cuprindea solutii privind parcarile, dar soferii il tin si acum minte. Indeosebi in zona centrala au fost introduse peste noapte zeci de sensuri unice, bulversand circulatia in asa hal, incat s-a renuntat imediat la implementarea lui.

Un an mai tarziu, alta strategie: Orizont 2020, menita sa traseze cadrul dezvoltarii Iasului pana la inceputul celui de-al treilea deceniu al secolului. Cu toate acestea, tangenta cu problemele traficului si parcarilor era minima, pentru a nu spune ca si inexistenta. In rezumat, alti bani, alta distractie. Cum plastic se exprima Dan Carlan, senator la acea vreme, "contribuabilul plateste 250.000 de euro pentru poze cu Voronet si informatii despre cum curge Bahluiul".

In plina campanie electorala, in mai 2008, Nichita promitea 5.000 de locuri de parcare, construite cu bani din bugetul local, insuficienti cu doar doi ani mai inainte, cu bani din creditul Dexia, din parteneriate public-privat, public-public… Nu stim cum vedea primarul acele "parteneriate public-public", dar probabil nici nu vom avea prea curand ocazia sa aflam. La fel cum nu am vazut nici parcari finantate din bugetul local, creditul Dexia sau parteneriate public-privat, daca facem abstractie de Palas, unde vorbim de o parcare privata.

In iulie 2010, municipalitatea anunta scoaterea la licitatie a celor 46 de parcari ale DAPPP. S-a elaborat chiar si un regulament al parcarilor, aproape exhaustiv, cu zonari ale orasului, tarife diferentiate in functie de amplasament si ora si tot ce imaginatia municipalitatii mai putea adauga. Trei luni mai tarziu, totul a fost anulat, pentru a fi repus dupa inca o luna pe tapet, dar fara regulament si fara a se mai ajunge la licitatie.

Ca sa scurtam, ideea licitatiei a fost reluata in acest an, in luna martie, iar de atunci se lucreaza intens la caietul de sarcini. Candva, in perioada urmatoare, vom asista poate la un nou anunt de licitatie. Chiar si asa, nu putem spune ca situatia parcarilor din municipiu se va schimba radical. Toata daravera nu priveste decat parcarile administrate de Primarie. DAPPP raspunde de 3.159 de locuri de parcare, din care 2.399 sunt parcari de resedinta. Adica cele de langa blocuri, constand in simple dungi trasate pe asfalt. Parcarile temporare cu plata reprezinta diferenta, adica 760 de locuri. In 2002, erau 553; in 2008 – 588. In 10 ani, municipalitatea a reusit sa creeze 207 locuri de parcare mari si late. Cate 20 pe an. Iar acum, se da de ceasul mortii pentru a gasi o firma privata care sa le administreze.

Daca acesti sase ani ar fi fost folositi pentru intocmirea unei noi strategii, dar dedicata exclusiv parcarilor, inca ar fi fost bine. Sau daca macar un sfert din creditul Dexia sau din fondurile europene primite de municipalitate ar fi luat drumul amenajarii de parcari cu plata. Asa, nu putem decat sa invocam intelepciunea lui Horatiu, din Ars Poetica: "partirient montes, nascitur ridiculus mus". Muntii se zvarcolesc in durerile facerii si doar un ridicol soarece se naste. Rezolvarea problemei capitale a celor peste 100.000 de soferi din municipiu mai are de asteptat. Cat? Din nefericire, nu avem nici cea mai vaga idee. Ar fi mai simplu sa spunem ca lucrurile importante au nevoie de timp. De tot mai mult timp. De cat mai mult timp. Atat.