PDSR pe termen mediu

Din reactiile de pina acum, Strategia de dezvoltare a Romaniei pare sa fi fost foarte bine primita la Bruxelles. Spre deosebire de documentele similare ale celorlalte state candidate la Uniunea Europeana, strategia tarii noastre a beneficiat, pina in acest punct, de doua avantaje nete: a fost prezentata de un economist de talia lui Mugur Isarescu, care a stiut sa se faca perfect inteles de catre pragmaticii comisari europeni, si a fost singura care a avut acordul tuturor partidelor importante din tara. Cu toate acestea, nu intimplator, unii oficiali ai UE au tinut sa-si exprime unele indoieli cu privire la punerea in practica a pasilor prevazuti in strategie.
O serie de masuri decisive din aceasta Strategie vor trebui luate chiar la inceput, adica in acest an. Startul coincide insa cu anul electoral, unul care deja se anunta extrem de incrincenat. Un al doilea neajuns ar fi perceptia de care se bucura, pe drept sau pe nedrept, principalul partid de opozitie – PDSR – la Bruxelles.
Cel putin deocamdata, premierul Mugur Isarescu nu pare a fi afectat in vreun fel de campania electorala care, desi nu a inceput oficial, se desfasoara deja in intreaga sa plenitudine. Daca premierul va putea continua mandatul la fel ca pina acum, adica netulburat de atacurile dintre adversarii politici, in aceasta privinta oficialii UE ar putea sta linistiti. De ce este insa atit de important partidul lui Ion Iliescu in aceasta ecuatie?
Strategia de dezvoltare pe termen mediu a Romaniei este elaborata pentru intervalul dintre anii 2000 si 2004. Adica exact cit ar putea dura un nou mandat al PDSR in cazul in care, asa cum o arata sondajele din ultimii ani, acest partid va fi pionul principal al viitoarei guvernari. Astfel, PDSR devine si actorul principal in negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Ori, tocmai postura in care se afla acum acest partid nu pare sa-l recomanda pentru o misiune atit de importanta.
Cel putin doua sint motivele pentru care temerile oficialilor de la Bruxelles cu privire la acest partid ar putea deveni intemeiate.
Pe de o parte, este vorba de credibilitatea PDSR si a presedintelui acestuia, Ion Iliescu, in Occident. Acest cuplu politic a avut ocazia de a-si demonstra inclinatiile reformiste timp de sapte ani inainte de 1996. Nu a facut-o, iar cadrele partidul nu s-au schimbat aproape deloc. Ce motive ar putea avea acum Uniunea Europeana sa acorde credit acestui partid?
Pe de alta parte, mai grav, anul electoral si populismul in care PDSR s-ar putea vedea nevoit sa fie antrenat in campanie poate fi o povara careia spatele lui Ion Iliescu sa nu-i faca fata. In confruntarea acestui partid cu actuala putere, la fel ca in 1996 dar de pe pozitii inverse, se va duce o lupta electorala inegala. Actuala putere are avantajul inerent al unei bune parti a presei care ii este favorabila. In aceasta lupta, partidul lui Ion Iliescu se opune doar cu ultima sa achizitie – protocolul politic semnat cu partidul patronului postului de televiziune Antena 1. O arma care nu este de neglijat, dar in mod sigur insuficienta. In aceste conditii, PDSR nu poate plusa decit cu promisiunile. Iar acestea s-ar putea dovedi, dupa eventuala cistigare a alegerilor, o extrem de grea povara intr-un mandat ce se vrea reformist. Mai mult, poate genera o situatie in care Ion Iliescu, populist prin structura, n-ar avea prea multe remuscari in a sacrifica reforma in schimbul mentinerii popularitatii.
Teoretic, PDSR si-ar putea asuma o scadere drastica in sondaje la inceputul mandatului, in speranta unei reveniri in forta inaintea alegerilor din 2004. Pe aceeasi strategie a mizat si actuala putere in 1996, la formarea guvernului Ciorbea. Desi CDR si PD pareau mult mai decise in a face reforma, lucrurile au fost taraganate si din acest scenariu s-a ales praful. Partidul lui Ion Iliescu este, in multe privinte, in aceeasi situatie, desi, cel putin declarativ, nu este la fel de reformist. Din aceasta pespectiva, integrarea in UE poate fi in pericol. Totusi, cu mentiunea ca, daca ratam integrarea, romanii vor sti macar pe cine sa aratam cu degetul. Le va mai folosi insa la ceva acest lucru? (Claudiu RAUS)