Promisiuni

30 decembrie a fost o zi neagra pentru Romania, cu 62 de ani in urma. Ca o ironie a sortii, victima acelei zile – Regele Mihai, fortat de comunisti sa abdice – este singurul supravietuitor al evenimentelor de atunci. Pina si regimul comunist a devenit istorie, chiar daca reminiscente inca se mai vad. Metehne insa ne-au ramas cu duiumul. Dupa scandarile de strada din ’89-’90, am avut nevoie de mai mult de un deceniu ca sa invatam din nou arta negocierii, dar pina la arta conversatiei mai e mult. Asta se vede aproape de fiecare data cind cineva de acolo, de sus, are de facut declaratii. Toti se pricep cel mai bine atunci cind vine vorba despre promisiuni. Daca s-ar fi indeplinit toate cite ni s-au servit in ultimii ani, am fi fost de departe tara cu cel mai ridicat nivel de trai.

Acum, promisiunile sint intinse la maxim, din cauza crizei. Bugetul – tot o promisiune intirziata – va aduce in prima luna a noului an cheltuieli calculate cu mai multa zgircenie. Citiva ministri s-au plins deja ca vor avea la dispozitie prea putini bani. Insa proiectul legii bugetului anunta, cu optimism, o crestere de PIB, dar si inghetarea salariilor pentru bugetarii care vor supravietui valului de disponibilizari. Pentru pensii, sperantele sint doar un pic mai mari: ele vor fi indexate cu inflatia. Cresterea economica de un procent, un procent si jumatate fusese vehiculata si la sfirsitul lui 2008, cind efectele recesiunii se resimteau deja in tarile occidentale, iar pina la urma estimarea s-a dovedit departe de realitate: nici vorba sa fie crestere, ci o scadere consistenta. Cum va fi in 2010 – ramine de vazut. Singurul lucru cert este ca legea bugetului se naste la fel de greu, fapt care ne-a costat deja doua transe de imprumut de la FMI.

Si asta n-ar fi singura restanta. Codurile de procedura, promise inca pentru asta-toamna, au ramas si ele de caruta, in vreme ce Codurile civil si penal – singurele trecute – sint deja amenintate cu modificari. Si legea asigurarilor obligatorii de locuinte se afla la treia aminare, la fel ca si contorizarea individuala pentru impunerea repartitoarelor in incalzirea centralizata. La capitolul promisiuni intra si legea educatiei, declarata deunazi neconstitutionala din cauza manierei prea grabite de adoptare – prin asumarea raspunderii. La acestea s-a adaugat dupa alegerile prezidentiale insasi legea fundamentala, care trebuie modificata conform rezultatului referendumului menit sa restructureze Parlamentul. Dar pentru toate mai e nevoie de ceva: de vointa si de responsabilitate. Vasile Lupu a avut nevoie de un intreg mandat ca sa modifice Legea fondului funciar in legea care poarta acum numele fostului deputat. La noua ani distanta, Senatul se lauda cu un bilant al sesiunii de toamna cu doar opt acte legislative din 256 de proiecte. Restul ramin promisiuni.