Retorica anti-FMI in partitura romaneasca

Retorica anti-FMI la care a marsat imediat o parte din clasa politica autohtona, gazduita generos de citeva dintre principalele canale mediatice romanesti, a reusit sa bata aproape toate recordurile in materie de jurnalism primitiv si populist. Sigur, institutia cu pricina e departe de a fi infailibila. Din contra, politicile de ordin economic si fiscal pe care le-a impus in trecut unor tari precum Argentina sau, la inceputul anilor ’90, Rusiei in schimbul acordarii unor imprumuturi au stirnit destule controverse la vremea lor. Numai ca a face paralele fortate cu situatia Romaniei din 1999, cu referire directa la ultima mineriada, si a chema prin studiouri pentru a discuta chestiunea personaje ridicole si fara nici un fel de acoperire profesionala si intelectuala din acest punct de vedere, de tipul Laviniei Sandru, inseamna, in ultima instanta, a cobori stacheta dezbaterii publice mult sub orice nivel de decenta si relevanta. E greu de spus daca e vorba aici de incompetenta, de lipsa de profesionalism sau mai degraba de o agenda deliberat confectionata in culise. Iar pina la urma principala problema nu e aceea ca exista, foarte firesc si sanatos de altfel, puncte de vedere divergente intr-o chestiune cu adevarat importanta, ci faptul ca s-a trecut de la dezbatere la propaganda.

Dar, pina la urma, are Romania nevoie de un imprumut de stabilizare financiara de la FMI? Se pare ca da. O afirma public, simbata, la Iasi, fostul ministru de finante Varujan Vosganian (in opozitie cu pozitia exprimata de Calin Popescu Tariceanu), care era de parere ca am putea avea nevoie de 18-20 miliarde de euro ca plasa de siguranta, in conditiile unui buget care lasa neacoperite citeva capitole importante de cheltuieli si, mai ales, supraestimeaza veniturile. Pentru ca, din pacate, pe primele doua luni, veniturile colectate au fost, in medie, cu 20 de procente sub cele previzionate. Pe de alta parte, niciodata un acord cu FMI nu este un motiv de bucurie. In primul rind pentru ca, atunci cind e nevoie de asa ceva, inseamna ca tara respectiva are probleme financiare: un deficit bugetar exagerat, o balanta de plati externe dezechilibrata. In al doilea rind, un acord cu FMI presupune in mod traditional instaurarea unui regim de austeritate macroeconomica ce este primit aproape intotdeauna prost de catre populatie si are, prin urmare, costuri politice majore. De aceea, un guvern recurge la o astfel de solutie doar de nevoie. Asa cum s-a intimplat recent in Ungaria, Ucraina sau Letonia. In ultima tara au avut loc, de altfel, proteste de strada masive care au dus la a treia schimbare de guvern in doar 15 luni.

Nu e greu de ghicit ca nici executivul condus de Emil Boc nu e prea entuziasmat de ideea unui acord cu FMI. Intre altele, pentru ca in aceste conditii se vor impune limite destul de strinse deficitului bugetar, ceea ce inseamna ca cel putin o parte din marile proiecte de infrastructura, despre care se vorbea la inceputul anului ca o formula de a compensa, utilizind fonduri publice, contractia din zona privata a economiei, vor fi puse intre paranteze. Asa ca, daca oficialii de la Palatul Victoria au demarat discutiile pe aceasta tema, inseamna ca un aranjament cu FMI este vazut ca necesar. Intre altele, si pentru ca, in ciuda unor informatii vehiculate in spatiul public care afirma contrariul, chiar Uniunea Europeana promoveaza aceasta formula in locul  pachetelor de asistenta financiara directa in beneficiul membrilor sai. Din simplul motiv ca Bruxelles-ul pur si simplu nu detine expertiza necesara pentru a se implica direct in programe de stabilizare financiara.

Actuala criza financiara a readus in prim plan rolul Fondului Monetar International, o institutie care intrase intr-un con de umbra in ultimii ani, dupa ce fusese aproape demonizata in unele cercuri politice si economice internationale. Adesea, insa, criticii virulenti ai FMI, intre care si unele nume cunoscute, precum fostul economist sef al Bancii Mondiale, Joseph Stieglitz, trec usor peste faptul ca acest organism este chemat, de regula, doar in momente de dificultati financiare majore. Atunci cind o tara ajunge in blocaj financiar, de regula ca urmare a unor cheltuieli publice iresponsabile sau atunci cind deficitul de plati externe devine nesustenabil. Evolutii de care, evident, FMI nu este responsabil, iar recomandarile sale in astfel de situatii sint cele ale unui bancher care militeaza pentru masuri de austeritate (inghetari de salarii, concedieri, reducerea investitiilor publice etc.), in mod previzibil deloc populare. Iata si motivul pentru care mai ales PSD priveste cu reticenta demararea negocierilor cu FMI, temindu-se ca va fi cel mai afectat ca partid, fiind direct asociat si din punct de vedere formal, prin ministerele pe care le controleaza in guvern, si din punct de vedere ideologic cu idea de protectie sociala.

Cu toate acestea, trebuie spus ca temerile de acest gen, alimentate cu referirile la relatia noastra cu FMI de la sfirsitul anilor ’90, trebuie bine nuantate. Din doua motive: nici situatia Romaniei din punct de vedere economic si politic nu mai este aceeasi ca acum 10 ani, dupa cum nici rolul si nici abordarea FMI din acest moment nu mai sint aceleasi. In primul rind pentru ca acum Fondul actioneaza in contextul unei crize financiare si economice globale, de multe ori la solicitarea altor structuri institutionale. Precum in cazul nostru Uniunea Europeana. Marile puteri economice ale lumii vad in FMI singurul actor care poate asigura asistenta financiara la nivel global in situatii de criza. Este si motivul pentru care Japonia a alimentat recent FMI cu 100 miliarde de dolari si, in ciuda unor divergente, atit UE cit si Statele Unite militeaza pentru o dublare a resurselor financiare de care dispune Fondul, pina la nivelul de 500 de miliarde. Cit de bine va putea face fata institutia in cauza acestei enorme raspunderi e greu de spus in acest moment. Oricum, nu doar banii imprumutati conteaza, ci si efectul psihologic. Mai ales in ceea ce priveste stabilitatea cursului Euro – RON, care daca se depreciaza exagerat risca sa provoace mari seisme in plan economic. Raspunsuri definitive sint oricum imposibil de avansat in acest moment. Si, din acest punct de vedere, o dezbatere atit in ceea ce priveste oportunitatea semnarii unei intelegeri cu FMI, cit si asupra conditiilor maximale care ar putea fi eventual acceptate in perspectiva unui acord nu poate fi decit utila. Cu conditia sa fie cu adevarat vorba de o dezbatere, nu de un pamflet.

Publicitate și alte recomandări video