Riscul rezonabil

Dupa succesul parafarii tratatului cu Republica Moldova, ministrul de Externe, Petre Roman, este decis sa mai marcheze un punct, cu mult mai important: grabirea sau chiar incheierea negocierilor pe marginea tratatului cu Federatia Rusa. Saptamina trecuta, la Strasbourg, Petre Roman a convenit cu omologul rus Igor Ivanov reluarea, la nivel de experti, a discutiilor privind tratatul bilateral. Este vorba de un pas important, tinind cont de faptul ca negocierile intre experti au intrat in impas din toamna anului 1998. Intilnirile dintre secretarii de stat ai celor doua ministere, din noiembrie 1998, au scos in evidenta patru probleme majore care stau in calea incheierii tratatului: problema condamnarii pactului Ribbentrop-Molotov, chestiunea tezaurului, problema folosirii teritoriului partilor semnatare si politica de aliante. Din cele afirmate la acea vreme de oficialii MAE, negociatorii rusi au venit la discutii fara mandat precis, fiind mai degraba interesati sa tergiverseze lucrurile. Apoi, anul 1999 a adus interventia NATO in Kosovo si plasarea Romaniei in mod explicit de partea Aliantei. Relatiile politice bilaterale au fost practic inghetate, la initiativa Moscovei, si nici vizita in Rusia a fostului premier roman Radu Vasile, din noiembrie 1999, nu a schimbat mare lucru. Important este, totusi, ca Radu Vasile a constatat la noul presedinte rus, Vladimir Putin, dorinta de a-si schimba atitudinea fata de Romania. In ce mod, nu stim inca. Semnul acestei schimbari a venit prin acordul lui Ivanov pentru reluarea discutiilor.
Atunci cind si-a dat demisia, Andrei Plesu a spus ca una dintre marile nereusite ale mandatului sau a fost nesemnarea tratatelor cu Republica Moldova si cu Rusia. Pe timpul cit a fost ministru al Afacerilor Externe, Plesu a tinut sa arate ca nu se grabeste sa semneze tratatul pentru ca, pina atunci, graba Bucurestiului era unul din atuurile Rusiei la negocieri. Mai mult, echipa de negociatori romani a impus conditii partii ruse (intr-o tactica "a miinii de fier in manusa de catifea", cum se exprima secretarul de stat Mihai Razvan Ungureanu), lucru cu care, marturisea ambasadorul Rusiei la Bucuresti, Moscova nu este obisnuita. Rabdarea Bucurestiului s-a lovit insa de incapatinarea Moscovei. Rusii nu au acceptat nici macar o conditie minimala – anume, formarea unei comisii comune care sa stabileasca soarta tezaurului romanesc, ajuns in Rusia in timpul primului razboi mondial. Facind inca un compromis, Bucurestiul a mai acceptat ca textul de condamnare a pactului sovieto-nazist din 1939 sa nu fie integrat in textul tratatului, ci intr-un document aditional. Rusia a ramas insa pe pozitii.
Petre Roman doreste probabil sa arate ca acolo unde a esuat Plesu reuseste el. In acest scop, a fortat, in ciuda criticilor aduse in mass-media, parafarea tratatului romano-moldovean. El pare decis sa riste si in marea incercare care este tratatul cu Rusia. Riscul sau nu este insa foarte mare pentru ca strabate un teritoriu destul de batatorit. Asa cum am precizat, partea romana a propus deja doua solutii de compromis in doua chestiuni delicate – cea a pactului Ribbentrop-Molotov si cea a tezaurului. Ca negocierile nu au avansat s-ar putea sa fi fost o problema care tinea mai mult de contextul rusesc decit de intransigenta partii romane. Este posibil ca noua echipa de la Kremlin sa accepte solutiile de compromis propuse de Bucuresti. Mai ales ca exista precedente. Rusia a admis deja condamnarea pactului sovieto-nazist in documentele conexe ale tratatelor cu Polonia si Ucraina. In problema aranjamentelor de securitate, care ramine cea mai delicata, exista precedentul semnarii tratatelor cu Polonia, Ungaria si Cehia, care sint deja membre NATO. Cit despre tezaur, s-ar putea ca Moscova sa accepte formarea acelei comisii, chiar daca prin aceasta recunoaste oficial ca problema exista.
Exista, fireste, multe variabile in toata aceasta poveste. Nu se stie ce va vrea sa demonstreze Putin – un personaj mereu atent la mesaj – prin semnarea sau nesemnarea tratatului. De cealalta parte, ramine de vazut cit de mult va risca Petre Roman intr-un an electoral.
Cert este ca Romania are nevoie de acest tratat. Mai ales ca este singura tara din spatiul ex-comunist care nu are un tratat bilateral cu Rusia. Aceasta exceptie (care, spun unii, tine de un "complex rusesc" al Romaniei) s-ar putea sa fie rastalmacita. Organismele internationale, cu precadere NATO, cer insistent ca tarile care aspira spre un destin euro-atlantic sa-si rezolve problemele cu statele din proximitate.
Petre Roman este constient ca in negocierile cu Rusia nu se pot obtine lucruri spectaculoase. Nici pentru tratatul cu Republica Moldova nu a obtinut acel spectaculos pe care il astepta opinia publica. Asa stind lucrurile, va juca, se pare, cartea "solutiei rezonabile". Va prefera sa faca ceva decit sa nu faca nimic, mai ales ca toate acestea se petrec intr-un an electoral. Urmeaza mutarea ruseasca. (Adrian CIOFLANCA)