Smechereala diplomatica

Buimaca diplomatie romaneasca s-a trezit recent cu o noua belea pe cap: siciiala cu care metodicii reprezentanti ai Suediei ne bat la cap cu o datorie veche de peste 60 de ani. Ar fi vorba de o obligatie financiara a Romaniei, evaluata de expertii unei firme occidentale de consultanta la circa 3,4 miliarde de lei, adica 10 la suta din PIB al Romaniei. Din aceasta suma insa, concernul suedez ABB, cel care a cumparat obligatia de la guvernul din Stockolm, s-ar multumi macar cu a sasea parte, adica 650 milioane de dolari, din care 300 cash, restul urmind a fi compensat cu actiuni la unele firme din portofoliul FPS.
Generozitatea guvernului suedez, care pare sa fi inteles situatia economica grea a Romaniei din moment ce a vindut ieftin creantele catre o firma privata, a fost inteleasa de-a-ndoaselea la Bucuresti. Oficialii romani au participat pina acum la negocieri, cind suedezii i-au chemat la vorbitor, insa au mers acolo doar ca sa conteste suma ceruta, fara sa vina cu alta in loc, eventual calculata dupa alte criterii. De altfel, pina in 1996, opinia publica romaneasca nici nu auzise despre aceste datorii decit in treacat, la rubricile de ciudatenii publicate de mass-media. Probabil ca diplomatii din timpul guvernarii PDSR mai pufneau din cind in cind in ris cind auzeau de pretentiile venite dinspre Suedia.
Nici dupa 1996 nu s-a intimplat vreo minune. Problema a fost transferata scurt in competenta ministrului Mircea Ciumara, cunoscut indeobste ca unul dintre cei mai palavragii politicieni. O fi sau nu asa Ciumara, cert este ca nici in ultimii patru ani suedezii n-au avut cu cine sa se inteleaga la Bucuresti.
Nu este, asadar, de mirare ca, zilele trecute, seful diplomatiei suedeze spunea ca datoria neplatita a Romaniei va influenta negativ procesul de aderare a tarii noastre la Uniunea Europeana. Sa nu uitam ca Stockholm-ul va prelua, la inceputul anului viitor, adica intr-un moment extrem de important pentru Romania, presedintia UE. Mai mult, ministrul suedez de Externe chiar a decis sa omita tara noastra in momentul in care si-a programat turneul in tarile candidate la aderarea la UE, preconizat pentru finele acestui an. Iata un semnal cum nu se poate mai prost.
Suedia n-a renuntat la aceste creante nici pe vremea comunismului. Ceausescu insa, se stie, le-a ris mereu in nas. Dupa 1990, responsabilii de la Stockholm au sperat, dar cind au sosit la Bucuresti au vazut ca negociaza cu aceleasi fete cunoscute dinainte. Dupa 1996, Suedia din nou a sperat. S-a inselat insa.
Fireste, suedezii nu ne-au cerut sa le dam banii pe loc. Ei nu voiau decit o abordare serioasa a chestiunii, adica un calendar, fie el cit de intins in timp, al platilor pentru sumele cash si un set de actiuni atractiv din portofoliul FPS, promitind ca vor investi suplimentar aproape un miliard de dolari in Romania. Ce a oferit partea romana? Problema cu sumele cash a fost exclusa din start, pe motiv ca va fi abordata la sfirsit, iar in privinta actiunilor, romanii le-au bagat suedezilor sub nas o lista de intreprinderi romanesti de pe care nu lipseau, fireste, "perlele" FPS: Roman Brasov, Tractorul, Semanatoarea Bucuresti, Metalurgica Aiud, Sidermet Calan etc., toate la preturi atit de mari incit orice alt investitor interesat ar fi crezut ca este o gluma.
Ce n-au inteles inca diplomatii romani?
Pe de o parte, faptul ca Suedia are un cuvint greu de spus in privinta deciziilor pe care le ia UE si ca aceasta tara nu este prea interesata de extinderea Uniunii in sudul continentului. Pe de alta parte, gestionata bine, chestiunea datoriilor catre Suedia ar fi putut aduce chiar beneficii tarii noastre. Concernul ABB s-a aratat chiar interesat de doua dintre pietrele de moara ale industriei romanesti – Roman SA si Tractorul – insa a renuntat in momentul in care s-a adus in discutie pretul cerut de FPS. Momentan, guvernul roman pare dispus sa ramina cu datoria catre Suedia neachitata, care insa va trebui achitata mai devreme sau mai tirziu, si sa pompeze anual in cele doua intreprinderi sume de bani comparabile cu cele alocate intregului sistem sanitar.
Toata aceasta neseriozitate a oficialilor romani are insa si o explicatie. Suedezii probabil ca nu au luat in calcul faptul ca, mai mult sau mai putin, Romania este o tara din zona Balcanilor si ca problemele financiare ale tarii sint in strinsa legatura cu cele politice. Sintem intr-un an electoral, cu doua luni inainte de alegeri, iar ministrii romani, care sint si importanti lideri politici, refuza sa-si asume eventualul rezultat al negocierile, de teama atacurilor adversarilor.
Poate ca acesti politicieni au presupus corect atunci cind au luat in calcul faptul ca opinia publica de la noi dezavueaza un gest onest, daca acesta inseamna si sa dai bani unora mai bogati decit tine. Aceasta insa nu ii scuza deloc. Modul in care trateaza guvernantii romani problema datoriilor catre Suedia arata ca diplomatia noastra inca nu s-a lepadat de sechelele formate in cei cincizeci de ani de comunism, ba chiar le-a combinat armonios cu mai noile manifestari de populism. Cum insa adesea politicienii se pliaza pe perceptia populara, ne putem, justificat, intreba: citi dintre noi s-au lepadat de tot de sechelele comunismului?
(Claudiu RAUS)