Virusul electoral

De alaltaieri, arsenalul electoral romanesc, care nu se putea oricum plinge ca este prea sarac, s-a imbogatit cu noi si originale accesorii, puse la dispozitie cu inconstienta de catre PDSR: virusi letali, arme cu glont si explozibili. Adjunctii lui Ion Iliescu au anuntat ca actuala putere pregateste un atentat asupra candidatului lor la Presedintie, pentru a-l elimina din cursa, atentat despre care inca nu se stie cu exactitate daca va fi unul cu arma sau cu injectare de bacterii.
Multi dintre spectatorii scenei politice cred ca, dupa cum a inceput acest an electoral, ar trebui sa ne pregatim temeinic sa ridem copios. Oare sa fie numai de ris ceea ce se intimpla?
In campania din 1996, tot un lider al PDSR anunta ca opozitia de atunci ar pregati o lovitura de stat in Romania, in cazul in care nu are sanse sa acceada la putere in mod democratic. Desi au trecut de atunci patru ani, iata ca astfel de declaratii nu s-au temperat, ci dimpotriva. Explicatia nu trebuie cautata in compozitia clasei politice, cu atit mai putin in compozitia PDSR, caci prea mult nu s-a schimbat, ci in contextul in care au loc viitoarele alegeri.
In 1996, miza alegerilor era una destul de neatractiva pe termen lung. Daca excludem beneficiile directe – un oscior de ros pentru clientela sau beneficiile oneroase rezultate din privatizare -, vedem ca, in perspectiva, nu era nimic de cistigat. PDSR n-a tinut atunci cu dintii de putere. Liderii acestui partid stiau ca bancile sint deja la pamint, sleite de rapacitatea clientelei sale si a celor ce le-au condus, iar singurele cistiguri din exercitarea guvernarii ar mai fi putut veni doar din privatizarea pe capete. Privatizarea ar fi insemnat insa si restructurare, iar acestea, cum s-a dovedit pentru actuala putere, sint catastrofale electoral. Si, fireste, PDSR a luat in calcul in mod serios, in campania electorala trecuta, eventualitatea poposirii in opozitie timp de patru ani, mizind pe o revenire in forta in anul 2000, in conditiile unei reforme aproape facuta sau, cel putin, ale carei costuri electorale sa se fi consumat deja.
Miza alegerilor din acest an este insa una imensa. Nu neaparat datorita reformei avansate, ci, probabil, mai mult interesului Uniunii Europene pentru Romania, urmeaza un mandat in care se vor face simtite cu certitudine primele rezultate pozitive ale austeritatii din ultimii ani. Cine va fi in frunte pentru a bifa electoral aceste rezultate, indiferent daca el este cel care le merita sau altcineva, se va alege cu o pozitie extrem de solida pe scena politica, daca nu chiar cu una din care nu va mai putea fi schimbat usor de la guvernare. Asa s-a intimplat in multe tari din lume dupa ani de recesiuni economice severe. In Japonia, dupa eliminarea efectelor razboiului, liberalii au condus tara vreme de aproape 40 de ani. In Suedia, social-democratii s-au instalat la putere in 1932, imediat dupa criza economica mondiala, si au cistigat toate alegerile, formind singuri guvernul, pina in anul 1976. Exemplele pot continua si, chiar daca nu sint perfect aplicabile Romaniei, ele ramin totusi relevante.
Tocmai acest pot electoral enorm, care se joaca peste citeva luni, pare sa fi luat mintile unor politicieni. Daca, initial, Emil Constantinescu a atacat PDSR cu argumente poate nepotrivite pentru o campanie electorala la zece ani de la caderea comunismului, ceea ce a facut recent echipa lui Ion Iliescu, ca raspuns, pare a depasi chiar si imaginatia liderului PRM.
Faptul ca acest partid, sau altele care procedeaza asa, se umple de ridicol este treaba lui. Insa nu este greu de imaginat cum poate fi perceput in exterior – de care, din pacate, depindem foarte mult in anii urmatori – mediul politic dintr-o tara in care se vorbeste de atentate la adresa adversarilor politici. In Armenia a fost suficient un atentat cu arme in Parlament pentru ca Occidentul sa-si ia ochii definitiv de pe aceasta tara, iar investitorii, si asa putini, s-o stearga in pripa de la Erevan. Lansarea unor astfel de zvonuri cu atentate se intimpla nu intr-o tara de trei milioane de locuitori, la marginea stepei rusesti, ci intr-unul dintre statele cele mai importante ca miza a extinderii UE, al doilea ca marime.
Iata ca o astfel de manevra electorala nu este chiar de ris. Isi asuma PDSR o astfel de responsabilitate in plan extern? In cel mai fericit caz, sa spunem ca, in inconstienta provocata de febra alegerilor, n-a luat in calcul un astfel de risc. Caci, daca l-a luat, este mult mai grav. (Claudiu RAUS)